Dorothy Osborne către William Temple

Reiau, deci, șnurul epistolelor amoroase, dar nu mai grupez expeditorii ori destinatarii pe sexe, ci postez scrisorile după bunul meu plac.

De data aceasta, iat-o pe Dorothy Osborne (1627-1695), îndrăgostită de la 19 ani de William Temple (care avea, și el, cam aceeași vârstă). Scrisoarea este dăruitoare și pătimașă, cu ambiția de a fi absolută. Epistola tinerei femei combate ceva neștiut, probabil eventualele piedici în calea dragostei. Ea este dispusă să renunțe la orice i s-ar cere, numai la dragoste, nu. Celor doi nu li s-a îngăduit să se căsătorească decât după șapte ani de așteptare, timp în care reprezentanții masculini (din opoziție) ai familiei Osborne au murit, iar încăpățânata Dorothy a izbutit, în sfârșit, să-și unească viața cu alesul ei. Căci mai degrabă femeia a ales în acest caz, și nu bărbatul (care s-a lăsat ales și de-abia în mod secundar a ales și el). Dorothy Osborne, căsătorită Temple, a avut nouă copii. Ea a rămas celebră tocmai pentru scrisorile schimbate, vreme de șapte ani, cu viitorul baronet și politician William Temple, al cărui secretar a fost, o vreme, tocmai Jonathan Swift. Nu știu din ce an este scrisoarea.

Sir,

If you ever loved me do not refuse the last request I shall ever make you; ‘tis to preserve yourself from the violence of your passion. Vent it all upon me; call me and think me what you please; make me, if it be possible, more wretched than I am. I’ll bear it all without the least murmur. Nay, I deserve it all, for had you never seen me you had certainly been happy. ‘Tis my misfortunes only that have that infectious quality as to strike at the same time me and all that’ s dear to me. I am the most unfortunate woman breathing, but I was never false. No; I call heaven to witness that if my life’ could satisfy for the least injury my fortune has done you (I cannot say ‘twas I that did them you), I would lay it down with greater joy than any person ever received a crown; and if I ever forgot what I owe you, or ever entertained a thought of kindness for any person in the world besides, may I live a long and miserable life. ‘Tis the greatest curse I can invent; if there be a greater, may I feel it. This is all I can say. Tell me if it possible I can do anything for you, and tell me how I may deserve your pardon for all the trouble I have given you. I would not die without it.

P. S.

William Temple arăta mușchetarian de delicios în tinerețe! Dar cred că avea defect la un ochi, cel puțin așa reiese din portretul lui. Oricum, nu contează în acest caz defectul ochios!