Lord Byron către Caroline Lamb

Trufaș și auto-fascinat să aibă impact prin cuvintele sale, lord Byron îi scrie, în 1812, Carolinei Lamb. La prima vedere s-ar putea spune că este o epistolă plictisitoare și emfatică: Byron e mai degrabă preocupat de el însuși, decât de femeia pe care o iubește. Dar, treptat, ceea ce devine interesant în această scrisoare este felul în care Byron exaltă și, în același timp, tachinează subtil femeia dorită, revoltându-se nu atât împotriva ei, cât împotriva dragostei. Spre deosebire de Keats, Byron nu face o mistică din iubire. El nu uită să fie ironic și să vorbescă din vârful buzelor, cu oarecare dispreț al îndrăgostitului care e înainte de toate poet și de-abia apoi îndrăgostit. Epistola lui are un soi de cinism de întreținere, ca și cum și-ar căuta un paravan de apărare, în caz de respingere. Basta, spune el la final, autoritar și retras în cochilie. Mărturisesc că eu i-aș fi trimis epistola aceasta înapoi, cu un ac de diamant înfipt în cuvântul Basta! Poor Byr, era atât de autosuficient încât nu putea iubi decât orgolios până la cer.

I never supposed you artful, we are all selfish, nature did that for us, but even when you attempt deceit occasionally, you cannot maintain it, which is all the better, want of success will curb the tendency. Every word you utter, every line you write proves you to be either sincere or a fool, now as I know you are not the one I must believe you the other. I never knew a woman with greater or more pleasing talents, general as in a woman they should be, something of everything & too much of nothing, but these are unfortunately coupled with a total want of common conduct.

[…]

Then your heart – my poor Caro, what a little volcano! that pours lava through your veins, & yet I cannot wish it a bit colder, to make a marble slab of, as you sometimes see (to understand my foolish metaphor) brought in vases tables & from Vesuvius when hardened after an eruption. To drop my detestable tropes & figures you know I have always thought you the cleverest most agreeable, absurd, amiable, perplexing, dangerous fascinating little being that lives now or ought to have lived 2000 years ago. I wont talk to you of beauty, I am no judge, but our beauties cease to be so when near you, and therefore you have either some or something better. And now, Caro, this nonsense is the first and last compliment (if it be such) I ever paid you, you have often reproached me as wanting in that respect, but others will make up the deficiency … All that you so often say, I feel, can more be said or felt? This same prudence is tiresome enough but one must maintain it, or what can we do to be saved? Keep to it.

If you write at all, write as usual – but do as you please, only as I never see you – Basta!

Anunțuri

4 răspunsuri to “Lord Byron către Caroline Lamb”

  1. scorchfield Says:

    cu voia dumneavoastră pomenesc de o relatare a Lordului Byron extrasă din note la poeziile lui:

    „Sic me servavit Apollo” („Şi iată cum Apollo de moarte m-a păzit”) sînt cuvintele cu care încheie Satira a IX-a de Horaţiu. Pentru a le ilustra, Byron relatează în Jurnalul său din 1821, următoarea întîmplare: la o recepţie, la o oarecare doamnă Hope, în timp ce Byron încerca să flirtreze cu o tînără, profitînd de absenţa mamei, a soţului şi a altor ochi indiscreţi, a fost despărţit de frumoasa sa de către Sotheby care „e un bun versificator, chiar dacă nu e einteligent şi care, totodată, este un om bun, dar îngrozitor de anost şi plictisitor”. Sotheby vroia să-i vorbească tocmai atunci despre Agamemnon sau Oreste sau poate chiar despre una dintre ultimele sale piese (Byron nu-şi mai amintea cu exactitate), Asistînd de la distanţă la scenă, prietenul lui Byron, William Spenser, căruia îi plăcea să se amuze pe socoteala altora, s-a apropiat de cei doi şi, întinzîndu-i mîna lui Byron, şi-a luat rămas bun de la acesta, spunîndu-i patetic: ”Văd că s-a sfîrşit cu tine!” Sotheby s-a depărtat, iar Byron îşi încheie povestirea cu cuvintele lui Horaţiu: „Sic me servavit Apollo”.

    Byron, Opere, Poezia, 2, ed.Univers, 1986, pag.519, nota 19.

  2. mesmeea cuttita Says:

    domnule scorchfield, gracias cu o intarziere de 4 zile, in care am fost departe de net, dar in plonjeu poetic colectiv, pe malul marii negre 🙂

  3. lolablau Says:

    asta pt ca lordului ii placeau mai mult baietii. simplu.

  4. mesmeea cuttita Says:

    e mai complicat – cred 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: