sticla închisă și deschisă

Am citit acum vreo lună, pe yahoo, despre un mesaj închis într-o sticlă și aruncat în mare acum 20 de ani, găsit într-o parte îndepărtată, deși nu foarte îndepărtată de locul de origine. Între aruncător și găsitor s-a stabilit o prietenie electronică (primul era neamț, al doilea, rus). Oare chiar e posibilă o asemenea prietenie? Vreau să spun – are ea date și baze reale sau acestea sunt exclusiv imaginare și compensatorii? Pe bloguri ar fi posibil să aruncăm astfel de sticle care să fie găsite după 20 de ani?

Și un cântec care îmi place mult, deși are 28 de ani vechime – pe care îl ascult exact de 28 de ani încoace cam de trei ori pe an (Peter Hammill – On Tuesday She Used To Do Yoga):

Anunțuri

20 răspunsuri to “sticla închisă și deschisă”

  1. ora25 Says:

    nu cred că prietenia depinde de o strângere de mână.

  2. mesmeeacuttita Says:

    dar cum se poate garanta ca sticla aruncata si sigilata va fi gasita de faptura potrivita?
    (hazardul-imparat)

  3. evazionista Says:

    Băieţelul nostru tot ne spune că vrea să lanseze pe apă o sticluţă cu o pictură de-a lui şi cu ,,semnătura” sa! (Ce vanităţi de mic artist, nu?:)) L-am întrebat de ce. Răspuns: ca să o găseaască cineva şi să aibă o surpriză!

    O facem…:)

  4. echt Says:

    poate este o sticla fara gura si fara dop, o sticla inchisa in sine, o sticla klein. stii ca mesajul este in inauntru dar nu poti ajunge la el. http://www.sciencenewsforkids.org/pages/puzzlezone/muse/muse0901.asp

  5. mesmeea cuttita Says:

    domnul echt face o propunere ingenioasa 🙂
    (de meditat macar sambata-duminica – totusi, daca mesajul ajunge tot la noi insine si nu la ceilalti, atunci de ce il mai trimitem?)

    • echt Says:

      sa zicem ca era o metafora a comunicarii in pura descendenta a lui gorgias. asa ca nu conteaza cine trimite si cine gaseste mesajul, nici macar mesajul. sticla conteaza 🙂 ar zice mcluhan.

  6. mesmeea cuttita Says:

    sau sticla nu conteaza – ar spune dadaistii 🙂 si urmasii lor
    (iar alfred jarry ar fi de acord)

    • echt Says:

      dadaistii cred ca ar fi incercat sa bage sticla in mesaj.
      prin urmare nu conteaza nici destinatarul, nici expeditorul, nici mesajul, nici sticla. asta-i o treaba pur yoghinica, apropo de cantecul propus.

  7. mesmeea cuttita Says:

    asa este 🙂

  8. FID DeScribor Says:

    Zic sa se arunce cate o sticla. Eu am aruncat, dar nu stiu ce s-a gasit. Am gasit insa eu mesajele altora. Am avut senzatia ca sunt pentru mine si asa am inceput sa cred in zona vie de care de atatea ori am pomenit pe aici. Dar sa fie sticle de umbre, de vise, de scrisuri si inscrisuri, ca sa nu murdarim oceanul cu sticla de sticla. Ca nu cumva sa se inece uriasii marilor cu ele.
    La o adica, sticla aceea mai poate fi gasita si de altcineva, traitor in spatiul apelor. Sau al aerului? Tare as fi vrut sa vad ce zice dl. Bachelard despre internet: ca e de apa sau de aer? Are trup de fum sau e doar un drum? Poate e internetul acesta doar o panza freatica.
    Atata timp cat functioneaza in tacere realitatea mesajului, e bine; sa fie posibila adica o prietenie reala, care sa continue dupa aceleeasi legislatie translucida ca si mesajul in sine.

    • mesmeea cuttita Says:

      describor este sibilinic si misterios ca de obicei!

      la monsieur B(achelard) m-am gandit si eu, uneori, in chestiunea internetista. probabil ar fi scris reveriile aerului, pamantului, focului, viselor, apei si internetului 🙂

      uneori sticlele aruncate pot nimeri si in cap 🙂

  9. Valeriu Says:

    Fain cantecul!

  10. toscănița Says:

    se poate!ai vazut filmu ”message in a bottle”? 😀

  11. toscănița Says:

    de fapt aia s-au indragostit,nu s-au imprietenit 😦

  12. mesmeea cuttita Says:

    vazut, vazut!
    (dar nu-l mai tin minte cu exactitate)
    🙂

  13. M Says:

    Simt ca va indoiti…
    In ultima vreme au murit cativa oameni de pe web, pe care-i cunosteam doar de acolo, sau aproape. Emotia pe care am simtit-o m-a nedumerit. Cum se face ca aceste fiinte, fundamental virtuale, pot muri? E serios ce se intampla? Te simteai de parca ai fi fost victima unei farse. Ceva tulburator, de o natura imprecisa, ti se strecoara furtiv in suflet. Cum poate muri o fiinta care nu e in real ci in virtual, care de la bun inceput nu exista pentru mine ca realitate a corpului? Deruta e coroziva.
    Nici acum nu mi-am precizat un sentiment clar in raport cu lucrul asta. Disonanta cognitiva dintre real si virtual are, poate, efectul asta destramator asupra noastra. Psihologic, ce se intampla e inexplicabil de puternic – si absurd. N-ar trebui sa suferim decat pentru ceea ce exista.
    Prietenia e oricum un cuvant destul de mare si pentru real.

  14. mesmeea cuttita Says:

    domnule M, aveti dreptate in stilul dvs. care este si el furtiv…
    (despre deruta la ordinea zilei, tocmai am scris pe celalalt blog al meu)

    de ce suferim si pentru ceea ce nu exista, nu doar pentru ceea ce exista? putem peripatetiza pe tema aceasta ani de zile. si chiar putem scrie carti despre (vorbesc serios).

    e un mal de siecle, probabil, adaptat la circumstantele lumii internautice…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: