frânturi galileice (2)

Spre Iordan, la locul botezului Domnului. Turismul religios este suprem aici. La marginea Iordanului e plin de somni uriași, hrăniți cu bucăți de pâine, și de bizami (i-am confundat la început cu niște castori).  Firește, fiecare din noi își are ideile și trăirile sale pe dinăuntru, dar pe dinafară se vede doar scepticismul nostru în fața kitschului turistic.

În drum spre lacul Ghenizaret ne oprim la mormântul Rahelei, moartă de tuberculoză la patruzeci de ani, în al cărei mormânt se găsește, într-o cutie, cartea ei de poezie, din care pot citi vizitatorii. Cel mai faimos poem al ei este despre bărbatul pe care l-a iubit și care era însurat cu altă femeie. La mormântul Rahelei las un răvaș.

Apoi, pe malul lacului Tiberias (Marea Galileii, Ghenizaret), culeg scoici. Un poet albanez are o criză lirică pe malul lacului și vorbește cu el însuși: este ras în cap și îmbrăcat complet în negru, dar la costum!

Anunțuri

12 răspunsuri to “frânturi galileice (2)”

  1. FID DeScribor Says:

    Ce lume rasucita si pe-acolo… Uitandu-te la imagini, ai zice ca e numai inima si pustiu acolo, dar iata ca sunt si poeti morti si poeti vii si somni si stravezimi felurite – in apa, in simturi, in memorie.

  2. mesmeeacuttita Says:

    Turn Babel adaptat la vremuri si de toate pentru toti!

  3. Valeriu Gherghel Says:

    Oare cind a fost botezat in apa Iordanului, printre picioarele lui Iisus Christos treceau pesti (somni)? :))

    Car o fi pluralul de la „somn” (peste)?

  4. mesmeeacuttita Says:

    🙂
    somn-somni-somnuri-soamne
    bizam-bizami-bizame-bizoamne

  5. sauribalic Says:

    de somnibus dubitandum est:)

  6. Horia Gârbea Says:

    Somn-somni sau somotei. Foarte mîncăi, se hrănesc (și) cu hoituri. Ăia din Iordan erau mici (somotei), ajung și la 100 kg pe Dunăre. Un somn adevărat se momește cu cîine mort de trei zile. Referință livrescă: Titus Popovici „Moartea lui Ipu”: – ein fisch! kolossal! – unde e omis cîinele. Cică l-a prins cu coropișniță – literatură! Acum îți pot spune că și chefalul… joacă în mare rolul somnului. În afară de „sufletele femeiești ale înecaților” (N. Stănescu) mai e și trupul lor din care… haț! Mi-a venit să scriu un articol despre pescuitul la personajele literare (racii di Groapa etc.). D-aia e bine să vizitezi bloguri la 2 noaptea.

    • mesmeeacuttita Says:

      🙂
      excelenta ideea cu pescuitul la personajele literare…

      iar de nichita uitasem, dar incep deja sa ma intreb cum ar putea fi (re)prelucrate sufletele femeiesti ale inecatilor!

  7. Horia Gârbea Says:

    Bizamul (Ondatra zibethica – 30 cm) e altceva decît castorul (Castor fiber – 90 cm). Al doilea are coada lățită, piețiță între degete ca gîsca și construiește baraje. Bizamul nu construiește nimic. Nici nu are pieliță între degete. La noi există bizami, am văzut în libertate. Au fost importați în RO și niște castori europeni din Germania, în 2006, dar nu cunosc urmarea, dacă s-au prăsit. Bizamii din Iordan mîncau pîine, dar în natură ei mănîncă vegetale, rădăcini să li se tocească incisivii.

  8. Suzana Says:

    (Kitschul e o emanatie fireasca a turismului, nu mai are rost nici sa-l inregistram) Foarte frumoasa destinatie cu toate acestea – astept o continuare la jurnalul de calatorie 🙂

  9. mesmeeacuttita Says:

    va fi, va fi … superbisima ACRA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: