Mă gândisem, după ce scrisesem povestea deșertului uriaș, să rostesc și o poveste despre pădurea de trandafiri ai pustiului. Dar m-am înțelepțit și am priceput, sibilinic, că o întreagă pădure de astfel de trandafiri nu are niciun rost, întrucât trandafirul pustiului nu poate fi decât unul singur. Fiecare din noi are un singur trandafir al pustiului (dacă avem noroc – dat fiind că unii nu au niciunul!), iar acest trandafir este întotdeauna altfel pentru fiecare. Așa încât nu voi mai spune povestea a treia despre deșert, fiindcă nu este posibil: despre trandafirul meu din deșert doar eu am dreptul să aflu și să-l cunosc, așa cum despre trandafirul celorlalți, doar ei au dreptul să știe. Fiecare din noi vom cunoaște doar pe dinăuntru povestea trandafirului nostru.
Mesmeea Cuttita's Blog 
martie 22, 2011 la 5:36 pm |
c’est a dire, ch. mesmee, la vie en rose du desert, il est bien possible…
martie 22, 2011 la 5:41 pm |
orice e posibil daca invartim pustiul si-l rasucim pe toate partile – dar un trandafir al desertului e mai greu de facut si crescut!
(doar el stie cat traieste si cat moare)
o sa ajungem sa vorbim in pilde zen 🙂
martie 22, 2011 la 6:38 pm |
„Sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar
avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate
laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă.”
martie 22, 2011 la 7:14 pm |
micul printz stia exact si tainic cum stau lucrurile 🙂
martie 22, 2011 la 9:29 pm |
al meu e rosa canina şi îmi mai arată colţii uneori.
nu ştiu ce să însemne asta, dar aici, pe blogul mesmeios, am găsit pe jos o rosa wi(t)churana 🙂
martie 23, 2011 la 8:07 am |
witchurana sa fie atunci 🙂
martie 23, 2011 la 11:50 am |
Aşa deci. Dar eu am sentimentul că încă nu sunt sigură de nuanţa trandafirului meu interior. Până când mă voi clarifica, mi-am plantat unul alb căţărător pe lângă casă. Dar cel mai mult îmi plac cei sălbatici, atât de rari.( Revin cu poza peste vreo lună, două, în stilu-mi caracteristic.)
martie 23, 2011 la 9:01 pm |
🙂
(sunt utili si catzaratorii…)
martie 23, 2011 la 9:33 pm |
ah,eu in dulap am sapte din astia.unu mai uscat ca celalalt ce poarta fiecare o emotie inauntru 🙂 nu m-am indurat sa arunc nici unu dintre ei,cand mi-e dor de o emotie anume deschid dulapu si mangai trandafiru cu pricina 😀
martie 23, 2011 la 9:36 pm |
pun pariu ca unul din trandafirii amintitzi este albastru de himalaya!?