povestea deșertului uriaș

pentru s la puterea a doua

De taina micului deșert, care a rămas astfel, au aflat, însă, marile deșerturi pustiitoare. Acestea s-au mâniat pe deșertul uriaș care îi dezvăluise micului deșert lumina sa de sine stătătoare, fără nevoia marilor suprafețe aride. De aceea, deșerturile pustiitoare au pus la cale pieirea deșertului uriaș. S-au hotărât să îl lovească ziua și noaptea, cu furtuni de nisip, cu arșiță și frig laolaltă, până când, de la atâta năpustire, s-a întâmplat ceva ciudat: deșertul uriaș s-a dezgolit și a aflat în străfundurile sale izvoare de apă, care l-au preschimbat, după oarecare timp, într-o oază, astfel încât să nu mai fie deșert. Chiar așa s-au petrecut lucrurile, iar deșertul uriaș a devenit altceva decât credea el că este. O vreme, uriașul deșert a fost mohorât, căci nu știa cum să fie oază și să se bucure, dar în cele din urmă el a priceput că nu suntem întotdeauna ceea ce suntem și ceea ce ni se întâmplă, ci mai ales ceea ce facem să ni se întâmple. Astfel încât el s-a împăcat cu noua sa stare de viață și a început să se bucure de oaza în care se preschimbase. Gurile bune spun că el a rămas până la capăt o oază și că nu s-a mai preschimbat niciodată în altceva. Gurile rele spun că, după mulți ani în care a fost oază primitoare, fostul deșert uriaș a devenit iar deșert. Alții spun, însă, că el ar fi devenit o pădure de trandafiri ai pustiului. Dar, oricare dintre povești va fi fiind cea adevărată, el nu s-a îndoit niciodată de sine.

(În imagine, un tufiș cu trandafiri ai deșertului. Aș fi vrut să o atașez aici pe minunata Lhasa de Sela cu melodia sa El Desierto, chiar dacă al ei cântec este despre un alt deșert decât cel scris de mine aici; Lhasa a mai fost auzită pe blogul mesmeic cu melodia Rising, atunci când această cântăreață cu har a pierit. Am ascultat pentru întâia dată muzica ei datorită lui Florin Lăzărescu, în avionul Paris-București, acum vreo trei ani, în special El Desierto . Zic – aș fi vrut să o atașez aici, mai jos, dar nici blogul meu, nici sistemul youtube nu îmi îngăduie – nu știu de ce!)

Anunțuri

14 răspunsuri to “povestea deșertului uriaș”

  1. ora25 Says:

    se complică înnodătura 😀 abia aştept partea cu deşertul scufundat!

  2. mesmeea cuttita Says:

    s-ar putea sa scriu doar despre deserturile de la suprafata vizibila si vantoasa, despre celelalte a scris deja altcineva 🙂
    dar o sa ma gandesc, macar in principiu, la o scufundare scafandrica (pleonasm acceptat de data aceasta)

  3. scorchfield Says:

    „Sacii s-au golit demult; caprele zac istovite.
    Un biet om se preumblă în neştire,
    Fără să-i pese că va muri de foame.
    Seceta, ce bîntuie în toată ţara,
    Îşi linge buzele de satisfacţie şi nu vrea să dea înapoi…”

    Atakara (1825-1900)

    Am auzit că sub deşert trec ape limpezi în torente de neînchipuit pentru mintea omului; fiinţe translucide trăiesc în armonie alături de ochii zeilor ce se odihnesc acolo – în acele adâncuri infinite, căci obosesc acum prea repede privind la cele ce se-ntâmplă sus pe pământ.
    Odată venită noaptea ce îngheaţă deşertul, „ochii zeilor” vor ţâşni din oazele de la Tasili spre cer, în urma lor fiinţele translucide vor începe jocul…
    .
    .
    🙂

  4. mesmeea cuttita Says:

    nu stiu exact ce se gaseste sub desert, dar pot sa-mi inchipui o gramada de lucruri himerice.
    in povestea mea este vorba, insa, despre mari deserturi care pedepsesc un desert urias, facandu-i mult bine, de fapt, chiar daca furtunile de nisip ale deserturilor (in haita) se doresc a fi punitive.
    ma gandesc ca pana si un desert urias poate fi, iata, decapitat, daca un conclav de deserturi ravnesc asta.
    esential este, insa, ca desertul urias sa nu se indoiasca de sine si nici de micul desert pe care l-a bine-sfatuit.

  5. ora25 Says:

    deci visul meu de a vedea deşertul mic în braţele deşertului mare ia tot mai mult forma unui noroi???

  6. mesmeeacuttita Says:

    inca nu stiu!
    s-ar putea sa se dovedeasca apos, s-ar putea sa fie sec precum la inceputuri.
    dar varianta noroioasa nu are cum sa fie 🙂

  7. toscana Says:

    cum stii tu sa povestesti mesmeo ….as sta zile-n sir aici sa ascult 🙂 un blog la gura sobei,ce mai 😀

  8. mesmeeacuttita Says:

    asta-i grozava lauda – cu gura sobei – va trebui sa imi chiar cumpar o soba cu lemne si sa o fac faimoasa peste clusium 🙂 pana in toscana cetire 🙂

  9. mesmeeacuttita Says:

    nuuu, vinul fiert cu scortisoara e deja aici, toscanela e imbiata sa aduca drept adalmas niscaiva chianti autentic pentru trezirea de dimineata la cahfea!
    desertul il ascundem in buzunare, pana il vom putea ingadui la iveala, ca sa pilduiasca povestile 🙂
    iar soba e-n cap!

  10. mesmeea cuttita Says:

    desertul se cuvine a fi onorat si omagiat, nu-i asa?
    (pentru intelepciunea ori neintelepciunea sa)

  11. evazionista Says:

    Sfatul tehnic: youtube-ul mi-a scos peri albi în ultima vreme, să-l ia muma deşertului !:)

  12. mesmeeacuttita Says:

    zmeoaica adica 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: