biblioteci și îngeri

În ce se aseamănă bibliotecile și îngerii?

Într-un singur lucru se potrivesc: în faptul că unii au aripi (îngerii, firește), iar bibliotecile sunt făcute, în felul lor nevăzut, tot dintr-un soi de aripi, chiar dacă de hârtie. Apoi mai este ceva: și îngerii, și bibliotecile ne păzesc sufletele, ca să nu ne ia dracu’.

Când dispare un înger, când o bibliotecă?

Îngerul piere când omul nu mai crede în înger. Biblioteca piere când cărțile nu mai cred în oameni, fiindcă aceștia nu mai merită să se creadă în ei.

Îngerii citesc vreo carte?

Îngerii nu sunt analfabeți, prin urmare citesc. Nu Biblia sau vreo carte sfântă (cu acestea s-au născut în sânge, „patriotismul” lor angelic este astfel gândit), ci alte texte. Precum: Peter Pan sau Povestea fără sfârșit sau Peripețiile Alisei în Țara Minunilor sau Cronicile din Narnia. Cărți de acest fel, va să zică.

Ce cărți stranii s-au scris despre îngeri?

Cea mai stranie este Versetele satanice de Salman Rushdie. Apoi mai este o povestire minunată de Gabriel García Márquez – Un domn foarte bătrân cu niște aripi enorme. Și mai sunt. Undeva în șir e și Angelus.

Ce nu înțelege omul din existența de înger? Dar din cea a unei biblioteci?

Omul nu pricepe că îngerul are și el limite și nu poate îndura tot. Tot omul este cel care nu înțelege că o bibliotecă nu îl poate salva întru totul, dacă el nu știe să se salveze singur. Este adevărat, însă, că un lucru e sigur: omul îl trădează pe om (adesea), dar cărțile niciodată…