fight and blue

Dezamăgită de filmul The Fighter (în regia lui David O. Russell). Oricât de performant ar fi Christian Bale (și el este cu adevărat), filmul e plictisitor (poți să te duci să faci un ceai ori să te joci pe computer, în timp ce îl vizionezi) și dominat de minorat. Este un film meschin tematic și ca tratare. Nu are prin ce să te captiveze. Pur și simplu e făcut anost. Cenușiu și borring. Nimic nu te stârnește. Mă întreb la ce bun excelenta interpretare a lui Bale într-un asemenea minorat?! Iar de mușchii lui Mark Wahlberg m-am săturat…

Blue Valentine (în regia lui Derek Cianfrance) iese din minorat și ajunge la majorat. Un film foarte bun, dar fără să fie un film mare. Îi lipsește grandoarea și strălucirea. Strălucirea lui e cumva pitică. Nu-i vorbă – mi-a plăcut mult, nu m-am plictisit deloc, iar de jucat e jucat foarte bine. Ryan Gosling și Michelle Williams. O poveste despre cum dragostea se duce pe apa sâmbetei, fără să știi de ce și cum, așa, deodată. Pic-pic, încetișor, pe nevăzute și apoi, brusc, pe văzute și urieșește. Precipitarea ciudată în hău a dragostei este cea mai problematizantă în film (până la dispariția ei). Numai că, și asta e hiba găsită, Blue Valentine e un film despre o bucătărie sufletească cumva reducționistă, fără suprafață.

(aprecierile mele sunt mai degrabă impresioniste decât analitice, dar astăzi sunt obosită și nu am poftă de insight-uri…)

Anunțuri

17 răspunsuri to “fight and blue”

  1. mosu Says:

    imi place blogul tau; e ca o carte de povesti pentru oameni mari, din cele cu desene pliate care se desfac atunci cand doua dimensiuni nu mai sunt de ajuns…

  2. M Says:

    Al doilea m-a intristat cumplit. A fost ca iubirea dintre doi imbecili, sau cat de fada poate fi iubirea intre doi oligofreni, ceva absolut ingrozitor, facut, banuiesc, cu un fel de perversitate… M-a dezgustat intentia regizorului. Nu vreau sa stiu cat de eroic se pregatesc si cum alearga doi infirmi la olimpiada de infirmi. E aici, sub acoperirea solidaritatii umane, o cruzime destul de sinistra, care iti displace profund…

  3. mesmeea cuttita Says:

    e un film care provoaca o melancolie acrisoara, ci taisuri pe alocuri. nu as folosi nici termenul imbecili, nici pe acela de idioti, nici pe acela de infirmi. intentia regizorului mi s-a parut profunda, numai ca i-a lipsit cumva suprafata de desfasurare mai ampla. i-a lipsit amploarea povestii.

    cat despre cruzime, ea exista aproape intotdeauna, cred.

  4. M Says:

    Asa e.
    Nu stiu, am avut un sentiment de… Pff. Ca atunci cand asisti la ceva jenant si intorci rusinat capul.

  5. mesmeea cuttita Says:

    dar eu nu am avut deloc senzatia ca asist la ceva jenant!
    si nici nu mi-a venit sa intorc capul!
    atata doar ca mi s-a parut reductionist filmul, repet, fara amploare, fara o suprafata de desfasurare mai tare, mai limpede.
    (nu stiu exact cum sa explic, sunt cam impotmolita astazi)

  6. M Says:

    Nu, dar cand un pictor iti prezinta o panza saraca, cumplit de proasta, stii… Trebuie sa fii tare sa nu intorci ochii.
    Nu stiu, personajele aveau ceva voit decerebrat, voit debil, si probabil asta a fost teza regizorului care a valorizat scenariul. Nici un pic de mister, de sofisticare, de adancime, un fel de iubire de primate. Am avut acest sentiment, aceasta solidaritate de regn…

  7. mesmeea cuttita Says:

    dar, oare, nu exista adancime si in falsa lipsa de adancime?!
    si nu este debilitatea umana (valorizata chiar la cei exclusiv normali, la nivel de vizibilitate) un medium pentru cruzime si urmarile acesteia strecurate ca o otrava, picatura cu picatura?

  8. ora25 Says:

    foarte fain filmul. drept e că am o aplecăciune către filmele mai mult bune decât mari (zise ea cu modestie crasă). nici urmă de imbecilitate, infirmitate, etc. , dimpotrivă, de luciditate. iar pânza nu-i deloc săracă, dacă nu-s artificii şi giumbuşlucuri sau raze verzi şi linguriţe care se-ndoaie, ci realism despuiat, nu văd nimicuşca pervers. poate că e cel mai dens film din ce-am văzut prezent la oscar. (pe lângă winter’s bone)

  9. mesmeea cuttita Says:

    🙂 curioasa foc
    ( o sa se lase cu o polemica intre M si ora 25?)
    fiindca eu nu sunt la mijloc. votez pentru film 90 la suta, minus retinerea de care vorbeam mai sus…

  10. M Says:

    Ba da, ba da. Daca va spun ca am resimtit o solidaritate de regn… 🙂

  11. mesmeea cuttita Says:

    atunci – hmmm…

  12. ora25 Says:

    🙂 n-are rost. polemica ar trebui derulată pe prea mult straturi. eu sunt de părere că „iubirea sofisticată” e un nonsens. mă aştept şi la ramuri gen „o iubire fără stil”, „o iubire fără clasă”, etc.

  13. mesmeeacuttita Says:

    … o iubire a-clasata

  14. ora25 Says:

    😀 😀 exact, o iubire A classe.

  15. FID DeScribor Says:

    Eu n-am vazut inca niciunul, cred ca si din lipsa de rabdare si din altele. Mi-as dori sa vad Biutiful, filmul cu Bardem, care e printre favoritii mei dintotdeauna, ca si sotia lui. A fost unul dintre putinele cupluri a carui formare am intuit-o. Filmul acela mai vechi in care el joaca rolul unui poet cubanez, e teribil. Si mi-a mai placut Helena Bonham Carter, genial de avangardist de aristocratica. So to speak…
    Si filmul cu Nicole Kidman.
    Teribil m-a enervat filmul despre Facebook. Tras de par, in toate sensurile.

  16. mesmeea cuttita Says:

    si eu vreau sa vad biutiful, numai sa-l si rostuiesc,
    pe kidman o sa o vad in film saptamana aceasta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: