NYorican Poets’ Café

Mi-am adus aminte zilele acestea de NYorican Poets’ Café, o „bombă” faimoasă și ticsită de anunţuri precum Mini-Magic Madness at the Clubhouse, The House of Bazaar Dream World 2000, The House of Lunatics Writers and Poets, The House of Ultra-Omni Forever, The House of Saints și tot așa. Din New York, firește. Aici am fost într-o (ne)sfântă seară și noapte din toamna lui 1999. Aşezaţi pe jos zăceau studenţi şi dandy ramoliţi, boemi, hippies întârziaţi, care, cu toţii, îşi zvârcoleau trupurile pe muzica sacadată din „Odiseea spaţială 2001”. Trebuia să fie un concurs de poezie slam. Nu prea aveam eu chef de aşa ceva, dar, până la urmă, mi-am zis fie ce-o fi. La început, ne-a citit o tipesă din Kansas City, cam fandosită de felul ei, venită în NYC într-un fel de vizită extraterestră. În timp ce ginul şiroia pe gâtlejurile din pub, femeia din Kansas ne-a citit o chestie pigmentată cu vagine, falusuri şi înecări în trupul celuilalt. Spectatorii făceau ce puteau, adică: înghesuială, alcooluri, încrucişări de priviri, atingeri piezişe. Apoi a venit rândul celor cinci poeţei cruzi şi neconsacraţi, care s-au întrecut. Juriul, alcătuit din cei care ridicaseră mâinile să voteze, a considerat că nota zero se va acorda pentru poemul care nu trebuia să fi fost scris niciodată. Pentru cel avortat şi nenăscut, adică. Lucrul acesta mi-a plăcut, recunosc. Animatorul (un gheiș de culoare) ne-a aruncat suzete cu gust de mere şi apoi la treabă, dă-i bătaie: poeţeii au recitat în transă şi slang, când meditativ, cu ochii închişi, când sfătos şi din colţul buzelor, când în ritm rap, când cu vocaţie de om-orchestră, când patetic-strigător la cer. Cei din jur îi încurajau, strigând: ţine-o tot aşa, dă-i înainte, grozavă chestie, bravo bravissimo. Doamne, câţi poeţi erau pe lumea asta! Halal de atâţia râvnitori ai breslei slovelor cu rimă sau nu! Tot căscând ochii la ce se întâmpla pe mica scenă, am zis, sastisită şi de mine şi de poeţei, să fie într-un ceas bun. Şi dusă am fost.

Anunțuri

22 răspunsuri to “NYorican Poets’ Café”

  1. sauribalic Says:

    tipesa kansasită mi-a adus aminte de o femelă din jurul unei mese nebulonice, dar iar nu spun care 🙂

  2. mesmeea cuttita Says:

    cred ca era o masa tricephalica, de fapt 🙂

  3. toscana Says:

    🙂 )) si eu care credeam ca poetii is exemplare pe cale de disparitie!noroc de tine ca mi-ai adus aminte ca s-au inmultit precum ciupercile dupa ploaie 😀

  4. ora25 Says:

    :))))) daaa, exact cum râdeam! aş fi zis că the stand up poetry e cu totul altceva decât poezia, sau că poeţii recitând claie peste grămadă sunt cu totul altceva decât poezia lor, da’ mi-a venit în minte laurie anderson şi mi s-a părut şi mai tristă situaţia: ist mijloc de comunicare poetică n-are nicio vină în sine, devine oribil doar când e performat de marţafoi.

    • mesmeea cuttita Says:

      ar trebui sa dezbatem ludic intr-o zi termenul martzafoi si sa inventariem sinonimele utile, pentru a nu uita carnavalescul precar (pe langa cel consistent) in care se mishuna…

      am tot auzit de concertul lui laurie la bucuresti!

      • ora25 Says:

        pentru că singurul marţafoi de bonne foi se-ntâlneşte de mardi gras, mi-e şi frică să-i caut sinonime. oricum, importante mi se par ocupaţiile lui, şi-anume mărţăitul şi foitul.

  5. echtsoph Says:

    martzafoi=epitafolog an-organic cu nuferi inclusi

    • mesmeeacuttita Says:

      imi plac nuferii (desi la cei martzafoiesti nu ma pricep)

    • ora25 Says:

      🙂 mulţumesc, domnule echt, pentru caşeta împotriva fricii de sinonime.

      nuferii martzafoieşti nu sunt albi, ci multicolori, ca o mandală înflorită pe luciul unei oglinzi fracturate în zeci de bucăţele, în care fiecare ciob decupează o altă culoare din spectrul optic. de aceea, numai un epitafolog eliberat de organic îi poate culege, fără să se teamă de vreo degradare bio.

  6. FID DeScribor Says:

    asta e cel mai poetic post (adica postare… :)) de pana acum; la asa ceva ma refer cand vorbesc de zona poetica a fiecaruia, simili-concept si obiect al bombardamentelor periodice suportate de mesmeea, markon si alti inspirati. si la cel care vine de niciunde si apoi se duce la fel, lasand urme distrugatoare pentru el, vitale pentru tot restul.

  7. valeriu Says:

    Interesant: „un gheis de culoare”! Avea si rochie de gheisa coloratul asta?

  8. mesmeea cuttita Says:

    n-avea rochie, dar era totusi gheish noir de manhattan! imbietor, ademenitor, intru poezie de recitat la concurs, fireste 🙂

  9. FID DeScribor Says:

    da! cu spirit, instinct si aer poetic. 🙂

  10. domnul echt Says:

    pacat totusi ca nimeni nu a recitat un Gadji beri bimba hugo ball-ian ca sa fie treaba treaba. http://ubu.artmob.ca/sound/ball_hugo/Ball-Hugo_Gadji-beri-bimba.mp3

  11. mesmeea cuttita Says:

    mi s-a blocat de doua ori computerul cand am incercat sa vad ce a trimis cadou domnul echt 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: