Uneori, diminețile de duminică mi-aduc aminte de Via Appia. Tihna pustie cumva din afara metropolei romane are ceva miraculos. E ca și cum te-ai afla într-un deșert roditor, totuși.
Am fost de trei ori aici, de fiecare dată cu altcineva. Drumul e tocmai potrivit pentru un Ecleziast întârziat, dar dotat și cu oarecare voioșie de viață, paradoxal. Merită să bei cahfeaua pe îndelete după ce umbli vreo 5 kilometri. Într-o parte e drumul lung cât vezi cu ochii, într-alta, în jos, e fortăreața roșietică a Ceciliei Maetella (așa îi spun eu) și catacombele (dintre care o recomand pe aceea a Sfântului Sebastian).
Plimbăcioșii nechibzuiți, însă (precum subsignata), care nu au sandale romane deja hârșâite la mers, vor fi îmbiați să se oprească din când în când și să își pună leucoplast alinător, din trusa obligatorie cu medicamente luată întotdeauna prin străinătățuri.
Mesmeea Cuttita's Blog 
februarie 20, 2011 la 7:57 am |
Şi eu mi-am lăsat o dată sângele în Roma. 🙂 Aveam 17 ani şi atâta am mers pe jos că m-au rănit teribil sandalele. Atunci am pornit desculţă că nu mai puteam să mă încalţ cu nimic. Aveam un tricou cu oraşul Chicago pe mine, iar lumea se uita la mine desculţă şi suşotea admirativ:,,Americancele astea dezinvolte!”
februarie 20, 2011 la 11:31 am |
sangele poate fi lasat in multe metropole… doar sa se potriveasca si sa merite 🙂
februarie 21, 2011 la 12:51 pm |
deci numai eu cad în eterna capcană a leucoplastului? numai eu m-aleg cu răni şi rosături mai groaznice după ce apelez la el, decât dacă aş lăsa sandalele să opereze de capul lor?
februarie 21, 2011 la 3:56 pm |
se vede treaba ca suntem inrudite leucoplastic la drumurile lungi:)
februarie 25, 2011 la 1:44 am |
asta mi-a amitit ca am patit-o si eu cu sandalele acum 2 ani, dar in lisabona.. in prima zi am mers de mi-au facut rani sandalele..asa ca a doua zi, intr-un moment de „sclipire” 😀 am decis sa plec desculta de la hotel :))
si mi-a placut atat de mult sa merg desculta pe strazi, m-am simtit atat de libera, asa ca urmatoarele 2 zile numai asa am umblat! 😀
februarie 25, 2011 la 7:08 am |
desculte si desculti in parc 🙂
(vorba unei piese teatru si a unui film)