facebookismul (fals remix)

Am primit destul de interesante mesaje pe mail despre postarea dilematică asupra facebookismului (glasurile dinafară au preferat să îmi scrie individual decât să comenteze pe blog), încât mă văd nevoită să mai fac o postare. Nu sunt cusurgie: imput doar atunci când ceva mă face să mă gândesc la implicații și complicații neavenite ori gratuite. Fenomenul Facebook este un uriaș corpus dragonard, în care dragonul este îmblânzit doar în aparență. Susceptibilitatea de pe Facebook este aceea de a renunța la caracterul misterios și intim al relației dintre noi și sine, pentru a ne expune ca vizibilitate aderentă.

Domnul Echt spunea (corect, cred eu) chiar aici pe blogul mesmeic că avem de-a face, uh, cu un pretext de apropiere între oameni care, însă, lasă fără răspuns esența acestei apropieri (preschimbată, de fapt, în îndepărtare). M. I. comenta direct pe Facebook aproape același lucru: comunicarea pe Facebook devine superficială şi asta poate deranja când ai o anumită formaţie, un alt tip de educaţie. Mai departe dau citate din alți interlocutori (a căror anonimie o conserv din dorința lor), chiar dacă parantezele mele sunt întrucâtva sarcastice:

  1. 1. Nu cumva Facebook este o experiență în sine a omului față în față cu universul?

(prea dificil de răspuns, e nevoie de un filosof!)

  1. 2. Facebook nu trebuie înțeles altfel decât ca un flux și reflux al permeabilității omenești.

(oare? sună cam patafizic)

  1. 3. Facebook este un fel de încarnare colectivistă a sufletului universal.

(poate, nu zic ba – mă gândesc inclusiv la o Cooperativă Agricolă de Producție – de proporții – , în esperanto)

  1. 4. Facebook este o (in)utilă scamatorie a contingentului.

(scamatorie, da, contingentul e cam pretențios, însă, în ecuație)

  1. 5. Avem de-a face, cred, cu un bâlbâit care vrea să devină zâmbet atotcuprinzător.

(tocmai mă bâlbâi acum, la rândul meu, citind cele de mai sus)

Ar mai fi fost și alte intervenții de amintit fragmentar, dar mă opresc aici. La urma urmei, fenomenul Facebook este o ficțiune inteligibilă în realitatea ei realizată. Mă joc, firește. Unele glasuri mi-au scris așa, tot în aceste zile: Mesmeea, de ce nu scrii despre Sfântul Valentin? Le răspund aici și acum: de aceea.

P. S.

De ce fals remix? Pentru că este doar un adaos la prima mea postare despre Facebook.

Anunțuri

8 răspunsuri to “facebookismul (fals remix)”

  1. Rasta Man Says:

    Cred ca facebook-ul e foarte asemanator cu pufuletii. E malai expandat. Nici macar aperitiv. Dar asta nu ne impiedica sa ne placa.

  2. mesmeea cuttita Says:

    simpatica sfanta comparatie cu pufuletii!
    🙂

  3. eva Says:

    ,,Trăirista” de mine nu se mai satură de polemica asta. Simplificat, opinez încă o dată că F. nu ne întăreşte relaţiile de prietenie. Ele trebuie verificate, probate, trăite. Mai bine un prieten bun alături, la o plimbare, decât zece incerţi pe F.

    O bună prietenă de-a mea şi-a înmormântat săptămâna trecută bunica. A fost marcată de pierdere şi în egală măsură de indiferenţa celor de la serviciu. Doar trei persoane din mediul profesional i-au fost alături şi ea este chiar o tipă foarte populară, cum se spune. Oare de ce de pe F. nu i-a venit niciun prieten???? De-aia: că pe Facebook lumea-i superficială. De-aia:fiindcă prietenii la nevoie se cunosc.

    Facebookul e făcătură. Unii trăim tare bine mersi fără şi simţim că avem prieteni, nu stăm în dubii.

  4. mesmeea cuttita Says:

    catre eva – facatura si moarte! (potriveala aceasta pune pe ganduri)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: