facebookismul



Industria și afacerea Facebook este/a devenit un ism, o tendință meduzeică (mă gândesc la șerpii multipli care alcătuiesc părul de pe capul Meduzei!), un curent de socializare de tip relativ adictiv și parțial chiar exbițiționisto-voyeurist, s-ar putea spune (nu în zadar în filmul The Social Network – care deconstruiește legenda întemeierii Facebook – se face la un moment dat trimiterea la afacerea cu impact, de lenjerie intimă, Victoria’s Secret). Facebook este o masivă reverberație socială care, indică, la urma urmei, stadiul clinic în care se află umanitatea: râvna de ostentație, pofta de vizibilitate, interrelaționarea coagulantă, ambiția de vedetism, opiomania de imagine, y compris to hook. Probabil că facebookismul trebuie priceput și ca un fenomen holist de postavangardă (știu că sună pedant, dar nu am încotro!).

În ce mă privește, am ajuns să am cont pe Facebook dintr-o greșeală: solicitată fiind de câțiva editori americani (care au girat o antologie în care m-am aflat cu poeme), am dat curs invitației, după ce, timp îndelungat m-am ferit să intru în sistem. Iar apoi am jucat, firav, după regulile balului mai puțin mascat. Dar am jucat, totuși.

Destulă lume mă abordează pe Facebook: mărturisesc că am sfieli în a răspunde acolo și o fac întotdeauna mai degrabă din politețe, decât din vocație de causeur. Pentru că pe Facebook te simți ca într-o vitrină unde ești manechinul arătat cu degetul. Multă lume îmi solicită acceptul de prieteșug ori amiciție, fără, însă, să strecoare măcar un motiv pentru care respectivul lucru este cerut. Tuturor celor care mi-au zis o vorbă explicativă, le-am dat pe loc acceptul meu; ezit, însă, de multe ori, sau chiar mă încăpățânez să rămân în expectativă atunci când am senzația că abordarea este hazardată ori inadecvată. Nu în ultimul rând nu știu să procesez, tehnic vorbind (pe computer), toate angrenajele, butoanele, filtrele, registrele etc. care alcătuiesc acest uriaș Babel internautic cu ramificații de bodegă sau, mai exact, acest Halloween la lumina zilei. Voilà, c’est ça.


Anunțuri

53 răspunsuri to “facebookismul”

  1. echt Says:

    mi-am sters contul acum o luna. prea multi oameni pe care poate nu voi ajunge sa ii cunosc niciodata. sentimentul unei exhibitii fara sens si faptul ca ii fortez pe ceilalti sa simta ceva pentru mine si pentru aceste exhibitii ale mele m-au facut sa ies din joc. stiu ca jocul in sine e frumos, dar aici regulile mi s-au parut inacceptabile. oricum echt submineaza instinctul acesta al sociabilitatii fortate, cauza atator -isme macabre.

  2. dorin Says:

    Cata dreptate aveti! Si totusi… facebookul m-a ajutat sa-mi regasesc colegii de liceu, imprastiati mai ales prin State. Dupa care, recunosc, m-am lasat prins in jocul acesta internautic. Ba chiar am facut o gafa, confundand facebookul cu messengerul, pana cand cineva m-a tras de maneca spunandu-mi ca „se vede” (nici macar nu stiam ca tot ce scriu e vazut de ceilalti). Dupa o saptamana in care am dus pe umeri rusinea de a ma fi aratat atator persoane, am inceput sa fiu mai reticent, si sa ating doar anumite butoane. Poate ca e si varsta mea de vina.

  3. M Says:

    Cat va inteleg.
    In acelasi timp, imi dau seama ca nu e nimic de facut. Poate e blestemul nostru de generatie, sa trebuiasca sa trecem dintr-o lume plicticos asezata, cu determinari simple, in micul infern tech inceput acum vreo zece ani. Imi placea explicatia grecilor, care credeau ca zeii se distreaza. Am ramas fara ea, si nu mai suntem in stare sa producem nimic.
    Acestea vi le scriu de pe un telefon. Daca cineva mi-ar fi prezis acum zece ani asta, ll aruncam intr-un canal.

  4. mesmeea cuttita Says:

    va multumesc pentru telefon (buna dimineata).
    deci exista un blestem de generatie?

  5. toscana Says:

    ce papusele frumusele!ei,tu poate nici nu stii dar noi suntem prietene pe facebook! 🙂 asa mai dardaiam cand am trimis cererea si ce bucuroasa am fost cand ai dat accept! 🙂

  6. mesmeea cuttita Says:

    of, dardaiala de pe facebook tocmai din toscana (care-i minunata)!

    mihaela e si numele meu al doilea, deci oricum dadeam accept (uneori conteaza si astfel de motivatii)

    uneori am intuitii (cazul toscanitei), alteori apas pe accept din greseala, alteori din politete si tot asa…

  7. eva Says:

    Tocmai aseară mă ambalasem comentând contra Facebookului. E reconfortant să observ că suntem în aceeaşi tabără. Nu am cont acolo.

  8. mesmeea cuttita Says:

    paradoxul este ca eu am cont si, totusi, intra-polemizez aici 🙂
    (nesfanta contradictie)

  9. ora25 Says:

    mie facebookul mi se pare împrăştiant şi consumator. am un cont golaş şi 90% abandonat pe care mi l-am făcut ca să pot lua legătura cu pictorii de la care am mai avut nevoie de accepturi pt. postări (şi care nu aveau o adresa de mail publica). altfel nu mă deranjează. şi în niciun caz nu mă prinde.

  10. mesmeea cuttita Says:

    consumator si consumist!
    andrei codrescu m-a anuntat oficial ca a renuntat la facebook, fiindca ii manca timpul la maximum!

    • echt Says:

      🙂

    • dorin muresan Says:

      cred ca dupa 40 de ani si eu renunt la butoane. pana atunci, insa, cred ca voi renunta la facebook (cand oi avea 40 de ani, nu stiu ce va fi… dar va fi ceva… saracul de mine). Offf.

    • echt Says:

      trecand peste apropierea in-departarii, forfota internautica este totusi provocatoare. pai daca ne gandim bine si aceste comentarii sunt cumva o forma de facebookiseala. suntem in mijlocul carnavalului, dedubalati, detriplati, demistificati, lasand urme ale trecerii noastre, in cuvinte, idei, ganduri, vise. forfota te poate lasa rece, o poti anula inchizand fereastra, sau o poti savura – muzica strazii a lui cage -, sau pur si simplu cobori in mijlocul multimii sa ganguresti impreuna cu ceilalti. toate sunt modalitati la fel de legitime de a fi, in functie de starile noastre putand fi in oricare dintre situatii. nu putem acuza tehnica in sine, ci putem reflecta la ceea ce facem noi cu ea, in ce masura ne alieneaza sau nu. nu exista un raspuns definitiv, alegerile noastre sunt sensurile pe care le dam lumii si lucrurilor. esential este, cred eu, sa stim la un moment dat daca mai putem renunta la aceste fire, cabluri, ale tehnicii etc. si daca mai putem intelege lumea fara ele.

      • mesmeea cuttita Says:

        tocmai la acest lucru ma gandeam si eu – pe de o parte evolutia tehnologica este un avantaj al societatii actuale, pe de alta parte alienarea nu scade cu nimic, in ciuda acestui avantaj tehnic!
        (care e punctul de control al balantei si poate exista, oare, vreun echilibru real intre cele doua?)

      • echt Says:

        doua probleme extrem de grele. as putea doar sa ma gandesc ca un raspuns la acestea ar trebui sa tina seama si de :
        – faptul ca dezvoltarea tehnologiei este strans legata de dezvoltarea stiintelor si de un mod specific al acestora de a interpreta lumea – natura este ceva care trebuie adus la comanda omului, trebuie fortata sa descatuseze energiile, etc
        – nu sunt cumva alienarea, inautenticitatea etc. modurile primordiale de a fi ale omului, nu ceva care se manifesta istoric
        – este in general echilibrul necesar sau mai exact care este tipul de necesitate al echilibrului
        – cum este/ ar trebui sa fie natura netransformata in fiintare disponibila adusa la comanda omului prin intermediul tehnicii

        punctul de control al balantei cred ca este la fel de ideal precum punctul absolut al pendulului lui foucault.

      • mesmeea cuttita Says:

        prin urmare, vivat pendulul lui foucault!

  11. LydiaAnaxagora Says:

    Discutiile online sunt foarte interesante si productive atunci cand e vorba de impartasirea acelorasi idealuri, concepte dar, nimic nu se compara cu o discutie f2f la o ceasca de ceai aburinda, intr-o atmosfera stilata de ritmurile unui jazz in surdina.
    Cred ca sunteti de acord cu faptul ca facebook sau retelele sociale nu apropie oamenii ci doar ii departeaza si mai tare. Ii apropie pe cei care sunt foarte departe dar iarasi este o fata Morgana deghizata in emotiile unei aparente revederi.

    • mesmeea cuttita Says:

      de acord – si eu prefer ceaiul, cahfeaua, ciocolata calda, capuccino, plus o muzichie de atmosfera!

      da, e ingenioasa definitia facebookismului ca un soi de fata morgana…

    • alex i Says:

      asta cu „retelele sociale nu apropie oamenii, ci doar ii indeparteaza” seamana cu psihoza sec. 19-20 cand apareau masinile, revolutia industriala etc, si toti se temeau ca ne transformam in postumani. S-a dovedit ca nu a fost chiar asa, de aceea sunt foarte sceptic referitor la aceste generalizari. Tot ce pot sa zic despre facebook este ca e foarte practic la nivel de comunicare a informatiilor…si gratis:D

      • mesmeea cuttita Says:

        hmmm, alex, nu v-ar strica sa cititi cartea lui andrei codrescu – ghidul dada postuman, apoi cu siguranta vom polemiza, asa cum suntem obisnuiti deja de vreo 2-3 ani de zile 🙂

  12. coramica Says:

    Nu stiu ce sa spun. cred ca prea se face caz de el, mie hi5 mi s-a parut mult mai toxic, asa ca am renuntat la el. E drept ca pe fb am si oameni cu care nu comunic defel. Eu am vrut sa pastrez relatia cu anumite persoane si uite ca tocmai ele nu ma mai apeleaza. Am cont acolo si recunosc ca (inca)imi place.

  13. mesmeea cuttita Says:

    sau/sau, ori/ori, ca sa problematizez kierkegaardian :), adica nici/nici, si una, si alta 🙂

  14. coramica Says:

    Nu am inteles

  15. mesmeea cuttita Says:

    e o joaca pur si simplu!

  16. Rasta Man Says:

    Avantajele sunt egale cu dezavantajele, de exemplu, culmea, am dat de blogul tau inde altundeva decat pe …. facebook. Si trebuie sa ai cont pe facebook ca sa il poti critica corect, insa acel cont (cred ca) poti sa-l si stergi dupa ce te-ai lamurit despre ce e vorba.
    Sa nu mai vorbim de internet-ism care pana la urma tot acelasi lucru il face ca si facebook: te obisnuieste sa stai in scaun pana ajungi sa arati ca aia din matrix :)))) Muaaahhhaaahahahaa!

  17. mesmeeacuttita Says:

    mda, iata paradoxurile inerente bodegii internautice!
    (asa este, ce pot sa mai zic?)

    • mesmeeacuttita Says:

      * numele lui nabucodonosor ar avea priza pe facebook (dar nu si spaima lui in fata celor 3 cuvinte „periculoase” citate mai sus)

  18. FID DeScribor Says:

    I have no Facebook account, whatsoever. I may, however, have a face in a book and also a book of faces. I do faces and sometimes make books do faces instead of me.
    I think we often get poetic faces and get poetic books in our faces, but not because of Facebook. Because of our life facing life’s voracity. Facebook should pay a great deal for facing us and our poetic gestures.
    Finally, something for Facebook to see and then go to sleep peacefully:`La reproduction interdite`. By Magritte.

  19. mesmeea cuttita Says:

    good point, describ! 🙂
    we shall overcome…

  20. insemnaridinsubterana Says:

    Mesmeea, sunt dintre cei care nu a dat notă explicativă, dar nici nu m-am ascuns sub un nume conspirativ. 🙂
    Zic că e mai bine, totuşi, să fii manechinul decât chinul arătat cu degetul. 🙂
    Cât despre partea tehnică, şi eu stau la fel de bine. 🙂

  21. mesmeea cuttita Says:

    si cum ramane cu MANE (daca e mai rau sa fii CHINUL indicat cu degetul)?! 🙂

    mane, tekel, fares – pe post de concluzie?

  22. insemnaridinsubterana Says:

    ja ja ja 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: