Thorazine /poem în Romlit/

Scrisori către Anne Thorazine

1.

Nici vârful sânului tău nu este o petală de mac, așa cum scria cineva despre altcineva, nici gâtul meu nu este o teacă de mesteacăn. Din niciuna din noi nu se poate face o lumânare sau o brățară cu inscripții. Dezordinea între oasele moi ale creierului este ceea ce ne distruge. Martorii spun că am înghițit laudanum și astfel am uitat de urmele nașterii. Amândouă simțim defect, fie că ne iubim prea mult creierul, fie că nu ne iubim deloc inima. La duhovnicul din Siberia nu se cuvine să ajungem: acolo mărturisești tot ori nu mărturisești nimic.

2.

Tu ai fost corp. Eu sunt extracorp. Tu ai știut cum să fii femeie și să mori. Eu știu cum să fiu femeie și să nu mor. Excesul era pielea ta rece, excesul e pielea mea smeadă. Ți-am făgăduit că îți voi spune ce este dragostea și iată acum îți spun. Ți-am făgăduit că vom mânca stridii și caviar și că vom bea șampanie. Dinții tăi au știut să primească sărutul, dinții mei știu să muște gura și să-i păstreze gustul. Atingerea e în noi.

3.

Inima ta e doar a ta și e furioasă. Inima mea e a altcuiva și tremură pe un câmp cu maci. Între noi se găsește un om negru cu ochi umezi. Între noi se găsesc picături de salivă cu gust de acvariu. Tot ce se află înăuntru e dureros ca un dinte. Cuțitarii dorm în cotloane. Vreau ceva de la tine, Anne Thorazine. Vreau să-mi dai stânjeneii lipiți de tâmple. Și mai vreau să-mi dai tăieturile din care au crescut plante noi.

4.

Dacă dragostea dispare, miezul inimii se usucă și se crapă. Știam amândouă că lucrurile funcționează ca niște mecanisme cu arcuri. Din punctul terminus orice se poate întâmpla doar până într-un alt punct terminus. De aceea îți scriu acum, Anne Thorazine. Aș vrea să-ți dau piaptănul meu de os. Sunt tunsă băiețește și pot să-ți dăruiesc piaptănul meu de os. Inele nu am să-ți împrumut, fiindcă degetele tale nu sunt de chitaristă. Nici glasurile noastre nu sunt înrudite: doar tu ești fumătoare și cârciumăreasă. Rochii nu avem la fel, iar pantofi cu toc nu am încălțat decât la banchet. Mă gândesc la tine pe când erai mireasă, Anne Thorazine. Ai știut atunci că vei fi fericită și nefericită? Mă gândesc la tine pe când erai moartă.

5.

Nu există cuvinte exacte sau intacte pentru nebunie, ci doar muțenia haosului. Ai fost o femeie măritată într-un cartier la margine de oraș. Dac-ai învățat să fii femeie și chiar mai mult decât femeie, nimic nu te mai poate întoarce din drum. Doar durerea e caldă. Din ea ai făcut o crimă perfectă. Lăcomia ta era să poți cunoaște sexul morții, ca să-l înșeli, chiar dacă nu știai exact cu cine și de ce. Ai învățat că sinuciderea e o putere frumoasă. Apoi ai știut că sinuciderea este inversul poeziei. Iar poezia e puterea întunecată dintotdeauna. Deasupra și dedesubtul ei nu mai este nimic.

Anunțuri

17 răspunsuri to “Thorazine /poem în Romlit/”

  1. valeriu Says:

    Foarte fain! Sfarsitul m-a atins:
    Ai învățat că sinuciderea e o putere frumoasă. Apoi ai știut că sinuciderea este inversul poeziei. Iar poezia e puterea întunecată dintotdeauna. Deasupra și dedesubtul ei nu mai este nimic.

  2. coramica Says:

    Sinuciderea? Inversul poeziei e raceala mortii? Durerea e calda, dar atunci caldura cum e? Si cum e dragostea? Spun prea mult cand afirm ca dragostea e poezie? Durerea e calda cand poate fi si ea poezie. Cugetam si eu aici pe margine de blog

  3. mesmeea cuttita Says:

    poate ar fi catifelat sa ramanem la ideea de durere calda si atat, intrucat altfel nu o sa mai contenim cu mirarile…

  4. FID DeScribor Says:

    Teribila revenire!

  5. ora25 Says:

    mie-mi place foarte tare numele annei thorazine, mai mult decât al annei sexton; apare astfel îmbrăcată în mantia otrăvită care din păcate (sau nu) e singura care îi vine bine.

  6. mesmeea cuttita Says:

    tot asa am simtit si eu, sher d’ora sora!
    (mantia otravita – e foarte exact formulat)

  7. eva Says:

    Aşa, scoate-ţi-le poezia din cap …! Să vină, să se-nchine, să se minuneze şi să se căiască!

  8. mesmeea cuttita Says:

    uh 🙂
    (ca sa fie un 13 turbulent!)

  9. echt Says:

    ce minunatii… prolegomene sublime la orice interiorizare viitoare a poeziei…am descoperit cu bucurie in aceste scrisori resursele infinite ale poeziei… anne thorazine are pielea acoperita cu niste solzi fini din petale intunecate…

  10. mesmeeacuttita Says:

    … da, solzii acestia stralucesc cu adevarat intunecat!

  11. adriana Says:

    aaa, iar acea altcineva e agathe al lui robert musil 🙂

  12. mesmeea cuttita Says:

    asa este 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: