coșmar și odăi

De-aici de sus, unde locuiesc eu la etajul 10, iarna pe frig mare, orașul se zărește ca un Titanic apăsat de cocoașe, pufăind pe hornurile care încă nu au pierit de tot. Noaptea, înainte de somn, e o ceață pe care nu ar putea să o taie nici chiar un cuțitar vestit. E o ceață de thriller. Doar niște luminițe vagi scintilează în depărtare, ca niște nări de spiriduși de focă, încă neprinși de îngheț. De câteva zile am câte-un coșmar cu odăi goale, părăsite, și locuințe îmbibate de ceva nesănătos. Mă trezesc agitată, dar apoi mă liniștesc pe dată, fiindcă, prin pereții de sticlă, orașul e și un hău, dar și o văgăună umplută cu te miri ce, obiecte pierdute, rătăcite, reinvestite. Doar zidurile mă neliniștesc atunci când privesc de jos în sus.

Anunțuri

30 răspunsuri to “coșmar și odăi”

  1. ora25 Says:

    ce sus locuieşti! am auzit că şamanii tre’ să stea cât mai sus şi să mănânce numai carne de pasăre (preferabil vultur) ca să li se înalţe spiritul! 🙂
    ai un coşmar frate cu cel corentin, al odăilor fără de tavan.

  2. lolablau Says:

    pai e doar…adica ‘doar’ un cosmar? sau asa vi se pare bucurestiu’ noaptea…vorba cantecului, si iarna… dar asa o domnisoara draguta si nu e nimeni langa ea? niciun domn frumusel si f destept? of, pacat ca nu sunt un domn frumos si bogat.
    dar de ce ‘scintileaza”? e mai frantuzit? m-a intristat postarea…:(
    🙂

  3. mesmeea cuttita Says:

    nu e bucurestiul, ci clusium sub cetzurile iernatice specifice!

    imi place verbul a scintila, nu l-am folosit din snobism, ci din placere.

  4. lolablau Says:

    mi-am dat seama de asta, si stati linistita, am colti ascutiti dar dvs. m-ati cucerit iremediabil.
    scuzele mele daca am parut nasoala.
    sunteti f misto din toate punctele de vedere.
    clusium probabil e in cartea dvs. sau viitoarea, ce minunat, o zeita reala, une litterateure…
    inca o data, scuze.
    mmm, cred ca sunteti cam singura persoana de sex feminin care ma impresioneaza- ma refer virtualiceste. si care culmea, impune si respect si generozitate, lucru EXTREM de rar si nobil la o doamna:) gata ca prea dau tot din sacul meu.
    io sunt intr-o pasa nasoala. iar.

  5. mesmeea cuttita Says:

    lolablau, nu trebuie sa va cereti scuze pentru nimic.
    e ok, suntem si vorbim fiecare cum ni se potriveste in clipa cu pricina, in functie de context, neuroni, dispozitie, provocari etc.
    iar in lumea virtuala lucrurile sunt vraiste…
    🙂

  6. lolablau Says:

    :)))
    eu sunt si mai vraiste.

  7. lolablau Says:

    bre da’ proasta nu sunt si nu copiez de la altii. 😛

  8. mesmeea cuttita Says:

    lolablau e o figura de carnaval si o mucalita 🙂

  9. lolablau Says:

    parol 🙂
    sa jucam cadrilu’ cu dl echt. sau daca e doamna, in travesti. 🙂

  10. FID DeScribor Says:

    Cateodata, masa aceea miscatoare, solariana, care e si inauntrul nostru, e tare alunecoasa si ne duce prin locuri ciudate, poate respingatoare. Dar cred ca e nevoie si de ele. Cred ca numai unii le pot strabate, iar mai apoi pot sa vada o stralucire.

    E o cladire in Bucuresti, la care daca te uit de jos in sus, ametesti. Stii ca nu ai de ce sa te prinzi, nu poti sa ai legat de ea decat o fantasma a ventuzelor, a tot ce e aderent. Salvarea e capacitatea de aderenta. Sau poate de alunecare.

    E si un poem… al odailor…

  11. mesmeea cuttita Says:

    de poemele odailor stiam (sunt mai multe), iar cu ameteala privirii de jos in sus e asa cum spui.

    intotdeauna e nevoie si de locuri infricosatoare…

  12. dorin muresan Says:

    Adevarul e ca uneori va invidiez pentru panorama pe care o aveti din locuinta Dvs. Sincer, mi-ar placea sa locuiesc in blocul acela, la ultimul nivel (ideal ar fi sa fiu proprietar pe intreg nivelul – ultimul – si sa am un apartament cu multe multe odai dedicat doar lecturii sau scrisului) 🙂

  13. echt Says:

    v-am auzit dar din pacate timpul si spatiul sunt nemiloase cu mine. frumos mi-ar sta tolanit si infundat in biografii dadaiste … nu aici condamnat si tintuit pe scaunul unui birou cu chichite birocratotarde – pardon de expresie
    vertijurile sunt modul meu predilect de a calatori in infernurile care ma dezlocuiesc. privesc mereu de la ferestre inalte si ma vad intins pe asfalt, copiii desenandu-mi conturul cu creta colorata, pasarile ciugulind faramele de suflet iar un scafandru cu cravata rosie imi citeste poeme cu un singur ochi.

  14. echt Says:

    uitatul de jos in sus este cu siguranta mult mai apasator si de turbioane mentale nascatoriu. ma gandesc la casele care se alungesc atunci cand le privim in nestire, la ferestrele subtiri precum lamele, prin care pandim gesturile noastre de samani someri … in bucuresti cladirile din sticla si metal isca instanteneu cosmaruri ezoterice.

  15. FID DeScribor Says:

    Intocmai de cosmarurile astea vorbeam si eu. Printre visele pe care le-am avut eu, insa, sunt unele, insa, infricosatoare, care au „anuntat” lucruri si au reasezat niste „haos”-uri.
    Ce ma intreb e daca visul-cosmar e tot al nostru sau vine dinspre alta zona, care ne submineaza si asa mai departe. Cam ametita perspectiva…

    • echt Says:

      am o ipoteza – nu stiu daca e reinventare de apa calda : mai e ceva dincolo de inconstient. sau mai degraba a mai aparut ceva dincolo de inconstient. e doar asa o intuitie. inca nu am adancit sapaturile.

    • echt Says:

      (eu am incercat sa te sun aseara. nu am insistat de teama sa nu deranjez cumva. voi mai incerca in aceasta dupa-amiaza)

  16. FID DeScribor Says:

    Numai bine de explorat o asemenea realitate. Si cu restul, sigur, abia acum m-am intors de prin „locuri”, drept care am aruncat si o privire peste mesmoglob.

  17. mesmeea cuttita Says:

    exista la new york o cladire fascinanta, subtire ca o lama, flatiron building se numeste. dar ea nu intra in cosmarul meu care nu e foarte ezoteric…

    da, si eu cred ca amintitele cosmaruri provin dintr-o zona de haos a felului nostru de a fi!
    (complicat mai este)

  18. matei Says:

    mă farmecă și mă întristează odăile părăsite, insalubre. abandonul le determină să mă locuiască. mă sufocă, de mi se încrețesc mustățile. mă și ucid, întrucât cerșesc milă. deși am întâlnit și odăi orgolioase, narcisiste, cărora le convine să trăiască în uitare. câteodată, aceste odăi îmi par rujate cu singurul ruj existent în morga spitalului. ruj cu culoarea închisă în sine. întocmai cum odăile goale sunt. ruj prin care mă sfidează. la fel ca odăile goale. într-alte dăți, îmi par doar suspendate. privite, întotdeauna de-a lungul și de-a latul, ele sunt singurele care închipuie.
    poate că odăile sunt cele care o visează pe Mesmeea. cele care își aduc aminte de Mesmeea. cele care o închipuie. cele care încetează să fie ceva, pentru a fi cineva.

  19. mesmeeacuttita Says:

    odaile rujate, hmmm! ce imagine ciudata…

    nu stiu daca odaile ma viseaza pe mine, dar, daca asa stau lucrurile, atunci as pofti sa ma viseze niste insule mediteraneene (fiindca eu le-am visat pe ele pana la epuizare)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: