Iguldor mi-a trimis imaginea de mai sus. Ce aș putea eu spune este așa: în odaia cu oglinzi, desăvârșirea e delicată și de aceea este și dezmierdată. Dacă ar fi să caut un punct al trupului care să fie pentru totdeauna invizibil, acela ar fi gâtul (ascuns, tăinuit, sfioșit). El se poate răsuci într-un cuib căptușit c-un alt cuib sau se poate îngropa sub o piatră moale-cremoasă.
Iar de la Geanics am primit linkul de mai jos, cu rochii de împărătese, regine și dantelărese ale unui deceniu secund dintr-un mileniu bolund. Să nu mai spună nimeni – jamais de la vie!
Mesmeea Cuttita's Blog 
ianuarie 27, 2011 la 9:52 pm |
😦 am încercat să-mi aleg o preferată printre duamnele acelea dar toate-mi par că arată ca nişte ciocănitori. am gusturi blege.
ianuarie 28, 2011 la 6:29 am |
offf! ora25 mai bine punea un „no comment”. 🙂 (moda nu mai e de multa vreme pe alese sau o chestie de gust. e o chestie de concept, mesaj, imaginar etc. in fine… daca piesele sunt doar ciocanitori pentru unii, atunci argumentele mele sunt nule. daca altii zic ca au gusturi blege, atunci si eu pot spune ca, de data asta, ma simt bleaga in fata gusturilor lor.)
ianuarie 28, 2011 la 6:43 am |
hey, nu va suparati gazda mesmeioasa, daca tot v-a(m) pomenit cu talc !
(ca e pacat)
gusturile nu se discuta si amandurora va place exact ce poftiti. iar mie la fel – adica si lebada sfioasa, si rochiile gaultiere (vreo jumatate din ele)!
(incapem cu totii pe lumea asta)
🙂
ianuarie 28, 2011 la 6:50 am |
nu, nu-i cu suparare nimic si fix asa ziceam si eu: gusturile nu se discuta. 🙂
ianuarie 28, 2011 la 7:21 am |
🙂 ooo dar eu tot timpul mi-am exprimat exact gusturile aici, fie că se apropiau sau nu de ale mesmeei sau ale altor vizitatori. şi mi se pare foarte fain ca lumea să îşi exprime unghiul propriu şi părerile subiective vis-a-vis de lucruri. altfel nu am mai povesti. dar dacă e cumva o politică recentă chestia asta cu păstratul tăcerii, n-am absolut nicio problemă de adaptare la ea.
ianuarie 28, 2011 la 7:53 am |
tocmai ce ziceam si eu – fiecare cu „poftele” sale, asa e bine si sanatos la minte, suflet si trup 🙂 atat in lumea larga, cat si in cea mica!
(limba sa nu o coasem deloc-deloc)
ianuarie 28, 2011 la 8:18 am |
nu, intentia nu era de sfada…:( imi pare rau ca nu am putut dibui tonul potrivit cuvintelor. chestia cu „gusturile nu se discuta” nu inseamna ca nu se spun, ci ca nu se argumenteaza ca e degeaba. tocmai de-aia am zis ca ma simt bleaga in fata „gusturilor blege” si ca n-am argumente. ca ar fi degeaba. nu discreditez pareri sau alte cele. insa da, am facut sublinierea ca moda nu mai e o chestiune de gust pentru ca a devenit mai… inteligenta. adica poate sa iti placa o colectie ca si concept chiar daca nu ti-ar placea sa o si porti. majoritatea colectiilor sunt aproape nepurtabile. adica le poti discuta sau diseca asa cum se face cu orice alta forma de arta, fara ca neaparat sa placa. asta era ideea. dar daca spui din prima „nu-mi place” sau „imi place” atunci e clar ca polemica nu mai are rost, nu? intervine gustul. care nu se discuta. 🙂
ianuarie 28, 2011 la 8:41 am |
eu zic sa avem o zi turbionara si plina de extaz estetic, iar triada de aici sa se invoioseasca 🙂
ianuarie 28, 2011 la 9:11 am |
foarte frumoasă şi igluterică poza.
cuibul căptuşit c-un alt cuib mi-ar plăcea pentru un somn invizibil
ianuarie 28, 2011 la 9:19 am |
banuiam eu ca se vor gasi musterii de cuiburi captusite si invizibilitati somnoroase!
ianuarie 28, 2011 la 12:04 pm |
Am incercat sa scriu un comentariu, dar s-a pierdut. Ziceam acolo ca titlul post-ului seamana mai degraba cu un duo din Stapanul Inelelor, uitandu-ma in graba am crezut ca e vorba chiar despre asta. Iar aripile acestea impreuna cu rochiile acelea, prezente amandoua pe blogul (scrisese globul, chiar asa, blog in anagrama e glob…) mesmeic, adica pe mesmoglob, anunta o calatorie, o descoperire; sa fie pentru asta calauza si trickster dl… Jepagaul si sa zicem ca il recomanda faptul ca a numit un pArfUM Fleurs du Male.
ianuarie 28, 2011 la 12:06 pm |
adevarul este ca sunt incantata de ideea de glob mesmeic sau mesmoglob! (ay, narcisismul fluorescent si indecent al stapanei de blog devasteaza in tromba!)
exact asa si este, describor, un duo care s-a largit in trio, dar ar putea deveni si cvartet, cvintet, sextet…
ianuarie 28, 2011 la 12:18 pm |
La o adica, poate fi vorba si de un globomesm. Mi-ar placea sa inventez „concepte” pentru cine ar dori.
Deci pana la urma e o fratie 🙂
ianuarie 28, 2011 la 5:37 pm |
fain! 🙂
(sunt frenetica deja)
ianuarie 28, 2011 la 12:27 pm |
Am uitat sa zic ceva, desi sunt fan pe alocuri Jean Paul G., mi s-a parut interesanta chestia cu ciocanitorile, mai ales ca am si o micro-teorie legata de faptul ca unii creatori se inspira foarte mult din tot ce inseamna zoomorfism. Cred ca n-a mai vorbit nimeni despre geometriile paseriforme ale lui Gaultier! Ar trebui sa trimitem adresa globomesmului direct la Vogue, dnei. Wintour, mai exact… 🙂
ianuarie 28, 2011 la 1:34 pm |
Tare asta! iaca incepe sa se lege ce ma asteptam… Vreau sa „aud” teoria cu zoomorfismul. Misto mesmoglobul. Stofa de copy. 😉
ianuarie 28, 2011 la 5:38 pm
la ciocanitori eu ma gandisem in sensul unei muzici dodecafonice prelucrate vestimentar 🙂
ianuarie 28, 2011 la 1:38 pm |
ca suntem la lord of the rings, fratii si cuvinte intortocheate. :)) Jean P. Gaultier e un hobby-it de-al meu. 🙂 Poate vreti sa-l cunoaasteti mai bine… 🙂
ianuarie 28, 2011 la 3:53 pm |
dat fiind că Describor a decupat foarte convenabil ciocănitorile, am să purced la extinderea domeniului ornitofashionului cu o bună colaboratoare de-a lui gaultier : http://www.nelly-saunier.com/ . la rubrica media se află un filmuleţ cu păsări printre care chiar am o mulţime de preferate. 🙂
ianuarie 28, 2011 la 5:41 pm |
hey, va sa zica asa, chiar am devenit un cvartet de „ciocanitori” de blog 🙂
incitanta domnisoara/doamna nelly (tocmai potrivita pentru mesmoblog!)
ianuarie 28, 2011 la 5:46 pm |
PLUMASSIERE e un cuvant magic, je crois!
ianuarie 28, 2011 la 5:57 pm
daaa, aşa cred şi eu. 🙂 mai ales că de când le-am depistat în nomenclatorul de meserii pe cele de stereotipar şi de fascinar, iar pe cea de poleitor am obligat-o să indice responsabilul cu întinsul poleiului pe iglună, mi se pare în firea lucrurilor să apară şi un fulguitor. şi nu doar pentru drumul saniei. chiar un fulguitor de perne ar fi bun.
ianuarie 28, 2011 la 6:03 pm
şi am uitat să zic că şi „paseriform” e un cuvânt magic 🙂 mă trimite cu gândul la atitudinile paseriste, ornitorientate.
ianuarie 28, 2011 la 6:55 pm
fulguitor/fulguitoare – cred ca as fi vrut sa fiu asa ceva!
ai dreptate, l-am persecutat pe describor, si mie mi-a placut mult cum suna PASERIFORM, dar m-am lasat dusa de plumassiere 🙂
ianuarie 28, 2011 la 5:47 pm |
Ziceam eu ca e vorba de o descoperire, iata ca au si aparut cateva. Numai bine pentru luminiscenta timpului pe care il cautam.
ianuarie 28, 2011 la 6:25 pm |
interesantă poza! văd gâturi alungite, văd cuiburi, văd aripi. văd cuvinte înăbușite în popriile lor sensuri. și văd în toate: flăcări. ținute să ardă mocnit și constant, fără rapiditate, fără devize. flăcări ce, în sine, sunt lipsite de scopuri, însă care, înaintea privirii, construiesc. senzualitatea degajată de cele două gâturi-cuiburi-aripi este una mocnită, suspendată, însă întreținută prin îngemănare.
ianuarie 28, 2011 la 6:56 pm |
este o diafanosenzualitate, de fapt 🙂
ianuarie 31, 2011 la 10:51 am |
daca se permite si un ton negru, complementar fotografiei: as numi-o
duh sfant in cadere libera, adica incerta, nestiind unde va nimeri, incolacit intr-o teama de inceput de lume, azvarlit de fapt de demiurgul intunecat, pentru ca la facerea lumii nu era nevoie de gratie, senzualitate sau delicatete. iar acest duh sfant, a aterizat aici, pe blogul mesmeei. in acelasi timp, modelele d-lui jepagaul sunt avataruri ale sofiei plecate sa recupereze duhul sfant ratacit in aceasta lume. (cred ca am rastalmacit pana la ridicol gnosticii)
iata, cum spunea si describor, mesmoglobul e locul de intalnire al tuturor contradictiilor posibile si imposibile.
ianuarie 31, 2011 la 7:49 pm |
hmmm, cred ca sunt rasfatata de-a binelea!
🙂