Uzina de Vise, Vortexul și coșmarul Tavanului

Într-o dimineață, domnul Julius Corentin Acquefacques se trezește foarte-foarte confuz: un vecin tocmai îi iese din dulap (proaspăt trezit din somn, și el), iar Corentin vede că în patul lui de sus (căci are paturi suprapuse) se găsește tot el, așa încât nu mai știe cine este el și cine eu ori celălalt. Oricum, se desparte de sine însuși, întrucât sosește poștașul, care îl poartă, circulând pe bicicletă (altădată se va circula pe vagoneți lunecând pe montagne russe!), pe frânghiile agățate la mare înălțime între ferestrele locuințelor. Iar, după un previzibil embouteillage, poștașul îl duce pe Corentin la Uzina de Vise: aici este controlat ultimul spațiu vital al făpturii umane, visul adică. Uzina e specializată în electroencefalograme și în oniroterapie. Din greșeală, însă, lui Corentin i se inculcă veșnicul său coșmar, acela al Tavanului. Domnul Julius rătăcește deasupra multiplelor odăi fără tavan, unde zac toți visătorii din Uzină. Apoi urmează à la recherche du rêve perdu (faimosul vis 3,14, adică Pi), întrucât Corentin caută Vortexul! Există, însă, mii și mii de coșmaruri fără tavan, noroc că JCA întâlnește un empatic cartograf: degeaba, însă, până la urmă tot singur trebuie să se descurce în infravis și ultrarealitate (propunerile îi aparțin lui Marc-Antoine Mathieu). Iar de ajuns ajunge în paginile albumului de benzi desenate unde tocmai este schițat de autorul său și pe unde până la urmă coboară înapoi în realitate, dar ca să o ia, întru totul identic și repetitiv, de la capăt cu tot ce s-a întâmplat până acum.

Cu alt prilej, Corentin are parte de un vis reflectat, se înnegrește ori rămâne doar un corp de haine, fără chip și fără trup (precum Prohor Petrovici din Maestrul și Margarita, cel care a vrut să îl ia dracu iar dracu l-a chiar luat). Și câte și mai câte. Am uitat să povestesc despre Gardienii Realității, care sunt un soi de scafandri și măsurători de radiații! Despre dimensiunea 2,333 nu aș prea vorbi, fiindcă nu mă pricep grozav la matematică: pot să mărturisesc, însă, că al meu Corentin ajunge în infralume și că, pentru a-l zări acolo, avem nevoie de niște ochelari în sepia, pe care autorul Marc-Antoine ni-i pune la dispoziție, din pricina găurii cenușii (nici neagră, nici albă), prin care trebuie să intrăm laolaltă cu personajul.

Secretul: Marc-Antoine Mathieu e un palindromic recidivist, așa încât și-a construit personajul ca atare, cu toate urmările acestei reacții stilistice și grafice. Delicios ideatic și ludic, jur.