ghemuirea din Aquarium

Cel mai suav locuitor de la Aquarium din New Orl a fost căluțul de mare. Semăna cu un noctiluc sclipicios și era singur-singurel în căutare de dragoste și comuniune.

Până la urmă le-a găsit pe amândouă, mirarea mea fiind aceea că micuțele entități acvatice preferau înghesuiala și ghemuirea unele într-altele (cu multă delicatețe), de parcă fiecare și-ar fi fost cuib în cuib în cuib.

Dar, vorba poetului grec, nu te poți feri de năpasta iubirii, mai ales când e vorba de Kypris (nu știam că ar putea fi valabil și pentru căluții de mare! :)): Fericiți cumpătații-n iubirea divină/ ce le-o trezește Afrodita,/ păstrătorii sfielii-n vârtejul plăcerilor,/ neînghimpații de patimi năuce/ la ceasul când Eros/ azvârle săgețile dragostei gemene,/ unele care ne-mpart bucurie,/ altele care ne spulberă viața./ Rugămu-ne, Kypris, o, preafrumoaso,/ iartă-ne patul de pustiire,/ dă-ne podoabă de har drămuit,/ și dorințe curate!/ Coboară spre noi, Afrodita,/ dar cruță-ne de răvășirile tale!

Este foarte posibil ca personajele mele mignone (căluții de mare sau dragoneii, cum li se mai spune) să cunoască limba elină!