suferința ca artă cu tendință

Este suferința principala energie care catalizează arta autentică! Este durerea motorul esențial pentru diagnosticarea și validarea valorii estetice? Joey Goebel construiește un bizar bildungsroman parțial sadic și involuntar masochist pe această temă în Torturați-l pe artist (Humanitas, 2007). Precizez de la început: nu cred într-o teorie nici chiar livresc-sado-maso; nu cred în suferința majoritar-stimulatoare creator, chiar dacă admit că ea poate avea o asemenea funcție, în condiții de criză; nu cred în nevroza continuă, indiferent dacă aceasta este indusă ori instinctuală. Cred doar în atacurile nevrotice temporare care pot provoca un climax artistic; dar generalizarea acestora este nereală. Or, tocmai pe artificialitatea prelungită a durerii, pe confecționarea ei și preschimbarea ei în suferință reală cu miză estetică își construiește romanul Joey Goebel. Este posibil să obții dintr-un copil inteligent și sensibil un homuncul cu vocație de geniu? Teoria, amplu ramificată în romanul de față, glosează pe conținutul artei garantate major doar prin exploatarea emoțională și psihologică (până la jupuire și descuamare) a nefericirii. Mântuirea este obținută mai cu seamă estetic, nu etic sau religios, clamează destule personaje din Torturați-l pe artist. Nu există dragoste, ci doar durere și singurătate creatoare. Pentru a crea genial, artistul se cuvine a fi torturat cu tendință. Oare?

Anunțuri

21 răspunsuri to “suferința ca artă cu tendință”

  1. coramica Says:

    Nu cred ca artistul trebuie sa fie torturat cu tendinta. Ma gandesc daca nu cumva el se autotortureaza prin ideile lui, care-l obsedeaza. Dar nu cred ca poate exista singuratatea creatoare fara dragoste, fara frumusete. Nu ar fi normal

  2. echt Says:

    ma gandesc ca vor fi aparand, precum bordeluri, case de intoleranta pentru artisti, beciuri subterane, agentii de detectivi care urmari-vor sa provoace nefericiri artistului, toate contra unei sume de bani pe care artistul plati-o-va din vreun premiu sau dintr-un imprumut. opusul artei celebrarea-primejdioasa-si-minunata-a-hazardului.

  3. Marius Conkan Says:

    da :))

  4. echt Says:

    casele de intoleranta sunt locuinte atat de vechi – au fost folosite drept temple, semi-biserici, carciumi pentru conspiratii mondiale, uzine de turnat versuri etc. au sute de incaperi micute, coridoare intunecate, lifturi care duc pana in infern, uscatorii de carti interzise, ateliere de cenzura, dormitoare unde curtezane sfinte ofera placeri zeilor, gherete cu paznici orbi, bucatarii unde se gatesc inorogi si demoni pusi la ingrasat, cabinete de psihanaliza in care cativa preoti oachesi isi tradeaza permanent vocatia, toalete pentru hermafroditi, acvarii-camere-de-zi pentru sirene calugarite, chilii pline cu flori artificiale in care stau cativa bancheri raspopiti, sali de clasa unde elevi-centauri asculta un heidegger uitat de dumnezeu, cateva saloane unde sambata dupa ceaiul de rugina se strang contesele mancate de molii si invidie pentru a fi curtate de nostalgicii cavalerii din smoala, cu cochilii uriase de melci in spate, mansarde cu geamuri din pupila de meduza in care filozofi pesimisti viseaza fecioare din pluta, beciuri de marmura mirosind a sulf, mercur si alzeihmer, intesate cu alchimisti care au uitat cum au reusit sa schimbe plasticul ambalajelor in aur, si inca vreo o duzina de camere in care nu am reusit sa patrund pana acum.

    • mesmeea cuttita Says:

      ceea ce tocmai ati comis mai sus este o prozaleta iscusita!
      reiese ca numitele case de intolenranta pot fi orice, aproape oricand si aproape oricum! valabile pentru fantasmatici, dar pentru restul?

  5. echt Says:

    @ Marius Conkan
    sau la paul celan cel prea-chinuit de nici sena nu i-a alinat dorul de moarte.

    • Marius Conkan Says:

      apoi, depinde la ce fel de geniu ne referim : la geniul romantic, la cel modernist sau la cel postmodern (care de fapt nu exista, intrucat postmodernii nu isi mai pun problema geniului)

      • echt Says:

        genialitatea a fost confiscata oricum de stiinta. in postmodernism intalnim numai sechele de genialitate. artistii sunt mai mult sau mai putin niste cazuri, prinsi in malaxorul unei lecturi mutilante, inghesuiti pana la refuz in oglinzile strambe ale cititorilor.

      • mesmeea cuttita Says:

        si eu mizez doar pe sechelele de genialitate, desi, uneori, parca se mai poate intrezari o scintilatie de anvergura … (tainica, insa, intotdeauna)

  6. Marius Conkan Says:

    cred ca ar trebui sa evitam confuziile terminologice: in modernism s-a aplicat aceasta eticheta de geniu savantilor (fizicieni, chimisti etc.). in postmodernism nu intalnim sechele de genialitate, deoarece exista o detasare bine fixata a scriitorului postmodern de geniul inaltat pe creste metafizice, asa incat acestui scriitor postmodern nu-i ramane decat a explora vizionar realitatea lui aici si acum, fara sa se izoleze intr-un limbaj depersonalizator. si nu cred ca-l deranjeaza deloc lecturile mutilante si oglinzile strambe ale cititorilor!

    • echt Says:

      confuzia terminologica face parte din joc. existenta unui geniu romantic acum in postmodernism ar fi ceva postmodernist. geniul nu s-a inaltat niciodata pe creste metafizice, criticii l-au inaltat acolo intr-un exces de confuzie sus – jos. dar nu cred in explorarea vizionara a realitatii. imi pare doar o schema de interpretare a carei deschidere rivalizeaza cu cea a unei gauri negre. jocul gratuit – in care se amesteca si suferinta si ironia, si chinul si nepasarea – cu contururi inselatoare de amiba, da chip unei incercari de intelegere. pur si simplu un joc, a carui miza este desigur neantul. (cat se mai bucura artistul atunci cand este citit stramb!)

      • Marius Conkan Says:

        daca nu credem in explorarea vizionara a realitatii, care nu exclude jocul, ci si-l asuma intru totul, atunci ne indreptam cu pasi maruncti spre sigilarea modernista a scriitorului intr-un limbaj care nu serveste deloc reumanizarii poeziei.

      • mesmeea cuttita Says:

        dar gaura neagra (in sens cosmic si microcosmic) poate fi umpluta, totusi, cu vizionarism!

  7. FID DeScribor Says:

    Da, poate nu mai exista geniul ca unul dintre conceptele directoare. Dar exista ca obsesie – cei mai multi dintre scriitorii contemporani sunt bantuiti de fantasma grandorii. Din punctul asta de vedere, unii dintre interbelici mi se par mult mai cinstiti. Ba chiar mi se pare ca la multi dintre actuali, chiar dintre cei „mari” si „geniali”, instinctul poetic lipseste; sa scrii in absenta lui, cu pretentia ca faci poezie sau proza cu poveste autentica, determinatoare de realitate, asta da tortura! Si cred ca, in romanul cu pricina, asta este arta care are nevoie sa-si tortureze artistii cu metoda sau sa-i determine sa se auto-tortureze.
    Cat priveste ideea de tortura, o refuz cu desavarsire, in orice context, cu orice miza si orice semnificatie.

    • mesmeea cuttita Says:

      fantasma grandorii depinde aproape intotdeauna de un complex de superioritate care se ingemaneaza cu unul de inferioritate (paradoxal), iar geniile (de odinioara, dar si de acum) nu fac exceptie de la regula!
      geniile sunt exceptii in chestiunea nivelului lor artistic si cognitiv, dar ca fapturi umane in carne si oase nu prea sunt deloc exceptii…

  8. ora25 Says:

    fălsuţă cărticica, deşi în timp ce-o citeam, mă amuzam cât de cât – poate şi în speranţa vreunei mize de final. care n-a fost să fie.

    • mesmeea cuttita Says:

      va fi fiind artificiala cartulia, dar chestiunea pusa tezist (ca pretext) are darul de a discuta suferinta in sens cathartic. desi la fel de bine se poate vorbi si despre fals catharsis…
      (oho, si cate ar mai fi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: