romanul-cobai

Mario Bellatín este un scriitor mexican de origine peruană, ultrabizar ca scriitură şi construcţie romanescă. Aproape toate prozele sale sunt ciudate cu tendinţă, fundamentalist stranii ca subiect și bătătoare la ochi.

Lecţii pentru un iepure mort (cartea e tradusă în românește) este un roman parodie chiar la ideea de roman parodic, dar şi la construcţia clasică sau postmodernă de roman: este ironizată la extrem însăşi arhitectura ideii de proză, arta naraţiunii, caracterul personajelor, intriga, stilul, totul şi orice. Este un roman-puzzle şi babelic, care demontează cu cinism auctorial inclusiv strategia puzzle şi efectul de turn Babel! Nimic nu rămâne valabil pentru o astfel de proză şi înăuntrul ei, scopul şi misiunea autorului părând să fie aceea de a pune la rădăcina prozei contemporane tocmai nimicul, dar un nimic alambicat. Un nimic ţicnit, sucit ambalat şi ofertat cititorului. Titlul atât de neobişnuit este lămurit la hazard (parcă) într-unul din micile texte din puzzle (este vorba despre 243 de texte): unii morţi quechua, dezgropaţi, se preschimbau în animale rătăcitoare care bântuiau noaptea; un astfel de mort, de pildă, se preschimbă într-un iepure, iar acest iepure mort, se presupune, la limita dintre inteligibil și ininteligibil, este cel utilizat absurd în titlul romanului. Putea la fel de bine să existe oricare altă explicaţie a titlului şi la fel de ciudat şi de ireal ar fi sunat; sau la fel de real – tocmai aici este joaca lui Mario Bellatín. Cât despre final, în chip previzibil romanul se încheie fără să se încheie, putând continua la nesfârşit. Aşa cum primul text din puzzle nu este unul matrice, nici finalul nu mai este final, respectiv nu mai este nimic.

Lecţie pentru un iepure mort este un experiment extrem, jumătate în formă, jumătate în conţinut. Excentricitatea autorului este programatică şi tezistă chiar, dar ea nu deranjează neapărat, ci devine absorbantă şi poate normală de la un punct încolo. Autorul comite o formă de igienizare pe cobaiul prozei contemporane, o auto-igienizare de fapt, printr-un puzzle care în chiar clipa realizării sale mozaicale se pulverizează simultan. Mă întreb, însă, până unde proza poate fi cobai și cât va mai rezista acest cobai experiențelor intense și abuzive de laborator?!

Anunțuri

6 răspunsuri to “romanul-cobai”

  1. sauribalic Says:

    îmi place descrierea: nimicul alambicat, ţicnit. am să citesc romanul curând, mai ales că eu, în timpul somnului din somn, dorm întotdeauna iepureşte.

  2. mesmeea cuttita Says:

    somnul iepuresc inseamna ca ingaduie bazaconiile cu shtaif si textele-cobai!
    🙂
    (desi, in zilele noastre, text-cobai ar putea fi orice)

  3. alex moldovan Says:

    Păi aşa cum a rezistat un secol, cred că mai rezistă cel puţin încă unul 😀

  4. mesmeeacuttita Says:

    unii spun ca nu va mai rezista decat un deceniu!
    (eu sunt cu scepticii, din motive auctoriale in raspar)
    🙂

  5. alex moldovan Says:

    Găses că matematicile şi aproximările astea sunt tare comice. Parcă şi văd o formulă complicată cu gramaje de avangardă, frondă, experimental – toate însoţite, normal, de foarte mulţi x şi y. Şi zero. 🙂

  6. mesmeea cuttita Says:

    adevarat. asa ca ar trebui scribalita firoscos o reteta culinara a neo-romanului care va pieri (sau nu va pieri deloc)
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: