romanul incert

Cel mai bizar roman scris de Umberto Eco (deși toate romanele sale sunt cât se poate de ciudate și alambicate) este, pentru mine, Insula din ziua de ieri, pe care îl rânduiesc cu delicii într-o Bibliotecă stranie: este un roman eshatologic, soteriologic și mistic. Vicleanul și abilul romancier Eco știe că șansa unui roman contemporan este să creeze mai multe piste, astfel încât să-și încurce și stupefieze cititorul. De aceea, precizări tactice, precum cea care urmează, nu sunt zadarnice: „Și între multe certitudini cărora le deplângem absența, una singură e prezentă, și anume faptul că toate lucrurile ne apar așa cum ne apar, și nu-i posibil să nu fie foarte adevărat că ele ne apar întocmai așa.” Adică un roman este ceea ce știm că este, dar este și ceea ce nu știm că este, în ciuda aparenței că el ar putea fi doar ceea ce știm că este!

Personajul central al acestui roman alambicat, Roberto de la Grive, descoperă, la un moment dat, ceva foarte pe gustul lui Eco și al cititorului rafinat: teoria romanului. Întrucât doar teoria romanului îngăduie ca două lumi diferite să existe în paralel, pe de o parte lumea reală, pe de altă parte lumea inventată. El însuși, Roberto, ar putea fi erou într-o Țară a Romanelor, unde legea cheie este aceea a verosimilului (prin urmare, romanul ar putea formula și nara viața lui Roberto, fără ca în mod obligatoriu viața personajului să fie cea reală, ci doar asemănător de reală). Colecționând din marea tropicală (unde plutește pe o corabie-fantomă) un fagure de coral, Roberto își predă sieși și îi predă indirect cititorului teoria lumilor plurale și poligonice: Țara Romanelor este asemenea unui fagure alcătuit din poligoane în poligoane. Dar există un viciu de fond: arta romanului previne asupra faptului că totul este ficțiune, dar o ficțiune care poate să devină realitate sau să pară realitate până la a deveni așa ceva. Drept care Roberto începe să scrie romanul despre fratele imaginar Ferrante, dublul său întunecat, râvnind astfel ca el, Roberto să fie consacrat în ipostaza de fabulator perfect, de aici invenționita sa desfășurată în trombă (dacă este să o catalogăm patologic, ea este invenționită; dacă este să o catalogăm estetic, ea este fantezie!). În călătoria pe care o fabulează cu voluptate (în ipostaza de Ferrante), Roberto întâlnește insule ciudate, una în mod special, întrucât este o insulă narativă: insularii trăiesc și au viață doar dacă sunt povestiți, doar dacă cei din jur le spun povestea vieții; atunci când nimeni nu mai povestește despre ei, se sting, mor. Fiecare insular, ca să trăiască, trebuie să fie povestit altfel și diferit; dacă ar avea aceeași poveste de viață, ar pieri! Iată aici strecurat de Eco exact mecanismul ficțiunii: insularii vorbesc continuu, întrucât poveștile vieților lor trebuie rostite în șir nesfârșit – dacă poveștile ar înceta, cei nemaipovestiți ar muri la rândul lor! Ceea ce atrage atenția în această istorie este moartea ca nepoveste: cine este nepovestit este implicit mort, iar cine este povestit este implicit viu.

Romanul este înțesat de artileria grea de erudiție a autorului, tacticianul și teoreticianul literaturii, care își pigmentează capitolele cu sfaturi despre cum trebuie scris un roman! Pe de altă parte, naratorul însuși își numește la un moment dat romanul a fi unul incert. Insula din ziua de ieri este lecția despre teoria literaturii, prin care Umberto Eco definește genul său favorit, romanul, ca fiind „palimpsestul unui manuscris regăsit”, influențat întotdeauna (livresc) de străluciții înaintași. Nimic de zis, lecția este magistrală. Mă întreb, însă, cum ar fi, cum ar arăta un nou roman (scris de altcineva) care ar porni chiar de la manuscrisul de acum al romanului lui Eco: ar fi un palimpsest sau o supralicitare incertă?

Anunțuri

10 răspunsuri to “romanul incert”

  1. valeriu Says:

    Exact asa mi s-a parut si mie romanul lui Eco: o lectie de teorie literara, de retorica…

    Am putea defini, totusi, romanul ca „palimpsestul unui manuscris NEgasit”?

  2. mesmeea cuttita Says:

    delicioasa optiunea de definitie, fiindca ingaduie ORICE. iar cand orice este ingaduit la nivel de fantezie, ehei, este teribil de bine!
    🙂

  3. dorin muresan Says:

    „Adică un roman este ceea ce știm că este, dar este și ceea ce nu știm că este, în ciuda aparenței că el ar putea fi doar ceea ce știm că este!”… perfect adevarat.

  4. mesmeea cuttita Says:

    daca un specialist in metafizica aproba astfel, atunci rasuflu usurata 🙂

  5. dorin muresan Says:

    daca oamenii nu s-ar fi chinuit cu problema mortii, adik cu ceea ce stim ca este dar nu stim cum este, sau cu ceea ce stim ca s-ar putea sa nu fie desi ne-am dori sa fie, cel mai probabil romanul nu ar fi existat. cum nici dialogul nu ar fi existat. cum, poate, doar pesterile ar fi existat. cer scuze daca fac o trimitere. http://bmfs-team.webs.com/apps/blog/entries/show/3375373-scrisa-la-3-beri-fixxxxxx-

  6. mesmeea cuttita Says:

    cel mai mult imi place imaginea cu lopata de buna seama sapatoare (ma rog, auto-sapatoare) 🙂

  7. mariusconkan Says:

    numai de indemanare si viziune depinde cum va arata un roman care ar porni de la manuscrisul de acum al romanului lui eco.

  8. mesmeea cuttita Says:

    indemanare id est talent, banuiesc!
    viziune id est constructie (arhitectura), asijderea!
    🙂

  9. mariusconkan Says:

    indemanarea poate fi legata si de aptitudinile celui ultracunoscator in ale facerii prozei. deci, nu tine neaparat de talent. iar viziunea nu e doar constructie!

  10. mesmeea cuttita Says:

    aproape de acord cu indemanarea!

    in chestiunea viziunii, ar trebui atunci sa aflam ce este ea in cazul de fatza!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: