lacătele & Cella Septichora

Pecs este un fel de Sibiu foarte curat, cu aer vienez intens, dar și cu rămășițe musulmane, aflat la patru ore cu mașina de Marea Adriatică: nu-i de mirare, de aceea, că în centrul orașului vechi tronează o moschee-basilică, înconjurată de palmieri și oleandri (în butoaie, ce-i drept). Vara e acolo o arșiță de-a dreptul grecească, așa încât lumea iese la răcoare pe terasele cu fântâni doar în amurg (oricum, după cum mi-a precizat cineva, e o trebușoară aparte să iei micul dejun pe o astfel de terasă, iar prânzul pe malul Adriaticii). Orașul e atât de plăcut încât chiar îți tihnește să scrii și să citești acolo, ghemuit pe dalele din centru, unde toată lumea zace într-o moleșeală limpede moștenită pe filieră musulmană.

De cum am ajuns și am intrat pe străzile vechi ale orașului am dat cu nasul de cea mai prețuită legendă urbană din zonă: povestea lui Andras și a lui Jolan. Am fost amuzată la început zărind cele două garduri de care atârnă vreo 5000 de lacăte de toate soiurile, lăsate acolo de îndrăgostiți, vreme de 50 de ani. Căci povestea primului lacăt este legată de Andras și Jolan, un fel de Romeo și Julieta din anii 60 ai secolului trecut, dar cu final fericit, care, în ciuda opreliștilor și a râvnei tuturor de a-i separa, și-au unit inimile, metaforic, cu un lacăt pe care l-au agățat de zid ca să lucească acolo în văzul tuturor – iar lacătul nu a putut fi nicicum desprins de autorități. Drept care, aflând de lacătul care nu mai putea fi desprins, îndrăgostiții din anii următori, din toate colțurile lumii, ajungând la Pecs, au agățat la rândul lor mii de lacăte (cum spuneam cred că sunt vreo 5000 în total), unele peste altele. După ce am privit sceptică ciorchinele de lacăte, m-a cuprins brusc pofta să agăț și eu unul la locul cu pricina. Am căutat prin nu știu câte magazine, până când, după destulă scotoceală, am găsit o lăcătușerie supraspecializată, cu lacăte high-security, cu preț între 25 și 100 de euro. Din fericire, aveau și lacăte chinezești doar cu 7 euro, așa că cel agățat de mine poartă marca Tri Circle 263 Made in China și e agățat de cel de-al doilea gard, sus de tot. Iar ciudățenia este că are 3 cheițe, și nu 2 ca de obicei. Cum cheițele sunt la mine, evident că nimeni nu îl va putea deschide vreodată.

Locul unde m-am simțit, însă, cel mai acasă în Pecs a fost în Cella Septichora, catacombă creștină din secolul al cincilea (cu șapte arce, de aici denumirea), înrudită cu cele din Roma, dar mult mai bine conservată, dat fiind că a fost descoperită doar la începutul secolului XX și preschimbată în muzeu doar de vreo cinci ani. Pe zidurile de lângă cavourile-bisericuțe se mai păstrează inclusiv fresce cu Grădina Paradisului, iar micile urcușuri și coborâșuri au ceva dintr-o scară a îngerilor. Aici am scris o invocație a morților pe care mai apoi am citit-o, seara la Centrul Cultural din Pecs, intrând în rolul de dorită „profetesă” a mesei rotunde despre Cluj, biserica Sfântul Mihail, morți, vii, violență, poezie…

 

Anunțuri

14 răspunsuri to “lacătele & Cella Septichora”

  1. ora25 Says:

    uit şi copacul lăcăptuş http://lh3.ggpht.com/_lcA-YgZTATo/SozlaKfOh5I/AAAAAAAAClQ/nSDfmsPXqq4/1+044.jpg. bine, nu-i în pecs da’ cred că s-ar înţelege bine cu gardurile de care zici sau cu pont des arts. săracul. oare cum trebuie udat.

  2. FID DeScribor Says:

    Mai stim noi un personaj care a ratacit misterios prin labirinturi subterane. Iata cum lucrurile astea nu se pierd.
    E frumos pe malul Adriaticii. E ceva acolo de pauza a lumii…

  3. sauribalic Says:

    unii sauribalici se nasc într-un lacăt; şi degeaba au dintotdeauna cheia, fiindcă din interior nu pot deshide. auzisem într-un timp că e bine să-i duci la zidul ăsta înlăcătenit, cu speranţa că, prin contagiune, s-ar schimba încuietoarea. ei, dar astea sunt drame. eu am avut mare noroc. străbunicul meu, Lakatos, era un deschizător de drumuri. aşa ne-am croit şi noi cale prin lume, cu multe chei la şi mai multe lacăte inexistente 🙂

  4. mesmeea cuttita Says:

    ma gandisem eu deja la saurilacat (sau saurylakat).
    cat despre strabunic, cred ca l+am intalnit prin pecs + incerca sa lacatusereasca niste lacate sparte!
    🙂

    • ora25 Says:

      că tot veni vorba, sau nu, eu caut de foarte multă vreme un şampon cu sauril sulfat şi se pare că a dispărut de pe piaţă. ştie cineva unde se găseşte?

      • sauribalic Says:

        a!!! păi ăsta era de bază la noi. sauril suflat, şamponul care te scapă de baloane de săpun şi de multe afecţiuni cardiorâsculare. acum l-au scos din piaţă, că s-a demonstrat a fi dăunător, din pricina unui descompus chimic ce ar provoca direct săpunirea creierului. bine, eu mai am puţin dintr-unul vechi şi îl tot înmulţesc, pentru că rudele mele, săpuribalice, doctori în ştiinţa absolut relativă, au găsit chiar folositor pentru mine un astfel de tratament. mi-au spus: “măcar în al 12-lea ceas poate te-ajută”. acum nu ştiu pentru a 25-a oră cum stă trebuşoara, dar, dacă vrei, ţi-l împrumut sau, şi mai simplu, poţi să mă oblige să-ţi spun reţeta.

      • ora25 Says:

        🙂 obligat forţat atunci. (atâta că nu te pot obliga chiar aici, că nu se cade)

      • mesmeea cuttita Says:

        preabine, eu va sfatuiesc pe amandoi sa folositi sare mata si ibalik fara sulf, dar numai la a 52 ora, la care nu stiu de ce nu s-a gandit nimeni pana acum, de parca ar fi vorba de o ora multipla si nezguduita 🙂

  5. anca giura Says:

    …convingătoare mai puteţi fi…:) Am să păşesc odată prin oraşul ăsta exact din acest motiv.

  6. mesmeea cuttita Says:

    de pasit, calcat, plimbat and so on, dar poate ca vara este mai bine si mai oleandric 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: