Dumnezeu visează (3). ultimul răvaș

Dumnezeu se afla în camera Lui când ceasul de pe perete a anunţat ora de culcare. Atunci El a intrat într-un vis fără sfârşit. Visa cum un deal s-a ciocnit de un altul, alcătuind un deal cu două făpturi. Au trecut zile întregi până când cele două dealuri şi-au dat seama că nu se pot suporta. Drept care au început să tragă de o parte şi de alta, până s-au rupt şi au rămas doar jumătăţi. Lavă a curs din cele două dealuri precum sângele. Dumnezeu, supărat că dealurile nu s-au înţeles, a construit o clădire imensă ca să le despartă. Minuscule pietre cenuşii de lavă s-au ivit şi aşa au apărut umbrele, însă nu orice fel de umbre, ci unele care gândeau singure, dornice de cunoaştere. Cea mai înţeleaptă dintre ele, a intrat în clădire şi a călcat atât de tare pe prag încât dealurile au zbierat ca din gură de şarpe:

– Mă doare!

Umbra şi-a dat seama că dealurile aveau o strânsă legătură cu clădirea. Atunci, ea le-a zis:

– Imaginaţi-vă nişte camere în această clădire, un covor de ciocolată care să acopere podeaua şi o gură care să o mănânce când se strică.

Deodată, în clădire au apărut camere cu covoare delicioase şi o gură care aştepta să-şi facă treaba.

Umbrele au năvălit în clădire şi s-au încuiat în camere. Pentru o secundă, era o linişte de nu se auzea nici greierul, până când a ieşit o umbră plângând din cameră. Avea covor de ciocolată cu lapte în loc de ciocolată cu căpşuni. Atunci a început să plouă în camera aceea şi de îndată au crescut căpşuni. O altă umbră a ieşit din altă cameră şi a zis fericită:

– Eu am un laborator de fizică în cameră! Datorită lui, am inventat teoria relativităţii!

– În camera mea se află un fel de poştă, zicea o altă umbră. Pot să le trimit pământenilor ce doresc eu: de la o bucăţică de fericire până la cea mai mare stea din univers.

– Aş putea chiar să trimit teoria relativităţii cuiva! Dar oare cui?

– Fiecare cameră îi aparţine, teoretic, unui om, deci dacă tu descoperi ceva în camera ta, acel ceva îi va aparţine omului a cărui cameră este.

În acea zi, o mulţime de lucruri au fost inventate, până şi roata! Iar lucrurile acelea noi au fost trimise către pământeni sau mai exact către gândurile lor. Aşa a început să crească lumea, iar Dumnezeu, mulțumit de legătura dintre umbre și pământeni, le-a dăruit oamenilor prezenţa Sa în fiecare clipă a vieţii. Aşa arată visul nesfârşit al lui Dumnezeu.

Medeea Horvat

Anunțuri

7 răspunsuri to “Dumnezeu visează (3). ultimul răvaș”

  1. deea Says:

    uuuuu……ii chiar fain..:X:X:X

    imi place:X:X(te loveste la sentiment;) )

  2. mesmeea cuttita Says:

    nu degeaba semnatara e o medee adapostita de o mesmee 🙂
    (dar fara vrajitorii, sa fie limpede! – deocamdata)

  3. sauribalic Says:

    chiar m-am întrebat de multe ori dacă Dumnezeu are ceas de mână sau de perete. şi dacă-l fixează după soarele adevărat sau după cel neadevărat.
    (am avut şi eu un ceas de mână, dar am dat cu el de perete, că prea suna în fiece dimineaţă exact în timpul visului prevestitor, de mi se încurcau semnele în aşa măsură încât mă ghinionizam continuu).

  4. mesmeea cuttita Says:

    drept urmare, ar trebui, poate, sa avem ceas de piept sau de umar – poate atunci ne vom trezi direct intre vise, fara sa mai fie nevoie sa ne desteptam de tot (de la ceas cetire) 🙂

  5. sauribalic Says:

    circula o poveste printre sauribalici cu un ceas care avea un ceas deşteptător care nu arăta orele aşa cum trebuia. asfel, primul ceas se autodeştepta întotdeauna înaintea celui de-al doilea, potrivindu-l pentru a-l deştepta la ora care trebuia. într-una dintre nopţi, ceasul defect, nu ştiu cum, s-a reglat. dimineaţa, ceasul dintâi s-a deşteptat, ca de obicei, dar a observat că celălat arătase mai demult ora la care era normal să se fi trezit. şi astfel, de atunci înainte, cel de-al doilea ceas se deşteaptă înaintea primului, rămânându-i misiunea să-l fixeze pe acesta din urmă, care fusese, de fapt, primul. a rămas şi o spunătoare: fii cel de pe urmă, pentru a te deştepta cel dintâi 🙂

  6. mesmeea cuttita Says:

    … sau fii cel din mijloc (mijlociu) ca sa te trezesti nicaieri, aiurea, si sa stii ca poti sa o carmesti la naiba stie!
    fiindca este si asta o directie de urmat, la nivelul miraculosului care se gaseste unde nu banuiesti, chiar si pe un blog 🙂

  7. Angelus sau despre buclucurile produse de apariția a trei îngeri « Erasmen's Blog Says:

    […] Ruxandra Cesereanu nu a renunțat, pare-se, la ideea Creatorului, Atotputernicului somnoros și visător. Așa că la un atelier de scriere creatoare i-a provocat pe câțiva prunci de 12-13 ani să-și imagineze cam ce ar putea visa Dumnezeu, cam ce s-ar putea (re)găsi prin visurile sale. Și iată ce a ieșit: https://mesmeeacuttita.wordpress.com/2010/10/22/dumnezeu-viseaza-1/, https://mesmeeacuttita.wordpress.com/2010/10/26/dumnezeu-viseaza-2/https://mesmeeacuttita.wordpress.com/2010/10/28/dumnezeu-viseaza-3-last/ […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: