Dumnezeu visează (1)

Ieri am ținut (dedublată – :)) un atelier de creație cu elevi din clasele a șasea și a șaptea, a căror profesoară de română este Mirela M (fostă studentă a secției de Literatură Comparată de la Literele clujene). Tema pe care le-am dat-o a fost: dacă Dumnezeu ar dormi și ar visa, ce anume ar visa el? Am selectat trei din textele scrise de copiii de 12-13 ani. Iată mai jos un prim răvaș:

În acel loc plin de culoare şi viaţă unde totul părea să vorbească, un loc fără un început sau un sfârşit, stătea parcă în aer cineva asemănător unui om care avea ochii închişi, care părea să nu-i mai deschidă niciodată. Era Dumnezeu. El visa, ce visa El nu putem afla, doar dacă intrăm în mintea lui, aşa că asta vom face: o călătorie spre mintea lui Dumnezeu. O vreme nu am văzut nimic, doar întuneric şi apoi o uşă pe care o priveam cu teamă. Acolo se putea afla orice, aşa că nu am deschis-o, dar spre surprinderea noastră s-a deschis singură. Dumnezeu o deschise. În spatele uşii se aflau mii de bile de toate culorile. Bilele se mişcau singure, iar din când în când se iveau oameni în halate albe care se jucau; trăiau vârsta copilăriei alături de Dumnezeu, care râdea şi plângea împreună cu ei. Povesteau: Dumnezeu şi acei oameni obişnuiţi care au trăit pe Pământ cândva, dar acum sunt în Rai. Dintr-o dată s-a făcut linişte. Nimic nu mai mişca. Toţi au dispărut. Ei au plecat pe o altă uşă mai mare decât cea pe care au intrat în lumea bilelor. În spatele acelei uşi se afla o bibliotecă cu mii de cărţi. În fiecare carte era povestea unui suflet ajuns în Rai. În bibliotecă se auzea doar zumzăitul stilourilor cu care sufletele îşi scriau povestea, apoi plecau să se întâlnească şi să se bucure împreună de a doua viaţă într-un loc plin de flori, grădini, păsări. Dumnezeu îi privea. Era prea fericit ca să mai poată să se trezească. Găsise în sfârşit tot ce îşi dorise. Pleoapele îi erau grele, prea grele ca să poată să şi le mai ridice, iar somnul prea dulce.

Alexandra Peculea

Și, dacă este să fie paradis, apoi să fie. Iată mai jos jungla paradisiacă redată sonor de diva de odinioară Yma Sumac, trimisă și mie în dar de fluturașa Cristina.

Anunțuri

22 răspunsuri to “Dumnezeu visează (1)”

  1. valeriu Says:

    Pornind de la La vida es sueno, putem spune:
    Lumea e visul lui Dumnezeu.

  2. mesmeea cuttita Says:

    pai asa ne putem juca oricat 🙂
    daca ne gandim la cum se joaca soarta cu incercatul Segismundo, hmmm, nu stiu daca lumea mai e visul lui Dumnezeu…

  3. chrysallidis Says:

    minunat text!

  4. mesmeea cuttita Says:

    🙂
    (am crosetat si eu o tzara)

  5. coramica Says:

    Pai, ma gandesc ca Dumnezeu deja a visat colorat…culorile superbe ale toamnei, albastrul cerului, a visat suflete si senzatii…poate a visat si tristetea, ca de-asta exista pe lume. Dar oare viseaza un vis imens pt fiecare dintre noi?

  6. mesmeea cuttita Says:

    … sa raspunda cine poate!

  7. valeriu Says:

    Poate Dumnezeu viseaza ca el insusi e un vis, ca si viata, ca si lumea.

    Borges era innebunit (nu stiu cu cati n se scrie, corectati-ma, va rog) dupa jocurile astea in oglinzile paralele ale visului…

  8. mesmeea cuttita Says:

    chestiunea este, insa, alta – se mai trezeste el din vis sau nu? 🙂
    (tot pun chestiunea asta in varii texte)

  9. Duca Says:

    „Ne dăm seama de ce lui Dumnezeu i se poate aplica numirea de meşteşugar, dar nu şi cea de artist.”

    Antoine de Rivarol, Maxime şi aforisme, Ed. Bastion 2008, pag.14

    Eu fiind liber-cugetător, aşa am înţeles toate spusele domniilor voastre prin acest citat.
    Sper că n-am deranjat. 🙂

  10. mesmeea cuttita Says:

    n-ati deranjat deloc 🙂

  11. FID DeScribor Says:

    Ma gandesc ca e posibila o zona in care ceea ce numim noi acum, si de atatia ani, vis, ne-vis, in vis, realitate, irealitate, cotidian si asa mai departe, se afla in simultaneitate. Nu stiu cum ar fi asa ceva, nu stiu daca mintea noastra e capabila de asa ceva.

    Apoi ma gandesc la „situatiile” cand au visat cei „putini” si „de sus”; de fiecare data, visul lor a fost revelator sua un fel de veghe a profunzimilor sau s-a petrecut ca forta lor sa fie un moment blocata, pentru a lasa ceva sa treaca (asa cum era momentul cand Hera a adormit, ca Heracle copil sa poate fura ceva din substanta divina ).

    Apoi la somnul lui Brahma, la somnul batranului zugravit uneori pe tampla bisericilor, din ombilicul caruia creste un imens copac, pe ramurile caruia se afla toate cele care sunt.

    Un co-respondent al somnului „acolo” cred ca exista; nu stiu daca nu cumva somnul si visele noastre sunt momentele in care ne legam cumva de ce se intampla de fapt acolo; pentru ca numai atunci nu putem controla de loc, aici dispar dependentele, regulile, faptul de a se intampla.

    Textul e frumos, are ceva halucinant, asa cum fac copiii.

    • mesmeea cuttita Says:

      este insidioasa (in sens constructiv) observatia ta – daca am numi si defini realitatea prin NEVIS, visul ar fi materia primara/esentiala a lumii, ca principiu (macar). nu stiu cat de mult s-ar schimba lucrurile concret (palpabil), dar teoretic ar fi oarecari modificari fata de datele pe care le avem acum si aici. la fel de bine s-ar putea inchipui atunci un teritoriu intermediar, un pod intre vis si nevis, care sa aiba aceeasi importanta ca si capetele podului…

  12. Anemone Says:

    Ce frumos a spus Alexandra : „In fiecare carte era povestea unui suflet ajuns in rai.’ Deci putem spera ca nu se pierd vietile noastre cele marunte. Dar cine le citeste, pentru ca mi se pare ca toti sunt preocupati doar sa scrie. Sa fie raiul locul privilegiat si exclusivist al creatorilor ? Si, ar trebui intrebata Alexandra daca are cumva cunostinta de existenta unei biblioteci similare in iad? Ma mai intreb, desi nu stiu de ce ma intreb, oare la care din cele doua biblioteci ne-am repezi mai intai ca cititori?

  13. mesmeea cuttita Says:

    anemone stie ea ce stie!
    in mod cert, exista o biblioteca a raiului (si pentru rai) si una a iadului (si pentru iad).
    nu stiu daca alexandra citeste pe-aici (la sectorul comentarii), dar, in caz ca da, ar trebui sa raspunda ea singura la intrebarea anemonica, nicidecum stapana blogului mesmeic 🙂

  14. Bitru Sytry Says:

    Vietile noastre penibile sunt insignifiante pentru acea putere impersonala ce distruge la intamplare inteligentele obisnuite si dirijeaza fortele pentru ameliorarea spiritelor. Doar constiintele ne sunt incorporate in „Constiinta Eterna”. Daca raiul e un loc exclusivist, si „creatorii”, singurii care-i sunt dragi lui dumnezeu, ceilalti sute de milioane de oameni, multi ca firele de nisip de pe fundul marilor, vor fi folositi doar ca material experimental? Dar raiul (sau iadul) nu-i real, lumea materiala fiind singura reala, si in ceea ce priveste creatia, tot ce face omul nu poarta pecetea creatiei, ci a mestesugului, fie ca descopera, fie ca inventeaza. Lumea este plina de mestesugari si nu de creatori. Inchei, a propos de somn si vise, cu un citat din Cheia marilor mistere: „Somnul este o moarte incompleta; natura ne supune somnului pentru a ne obisnui cu ideea mortii si ne avertizeaza prin vise de persistenta unei alte vieti.”

  15. mesmeea cuttita Says:

    am putea discuta oricat despre toate acestea!
    (dar nu ajunge o viata de om)
    🙂

  16. odarca bout Says:

    Va felicit pentru implicare…foarte interesanta activitatea d-voastra…mare noroc pe elevi sa va aiba prin preajma…
    imi doresc sa initiez si eu ateliere de scriere la liceu…sunt in cautare de tipuri de exercitii de scriere…nu stiu cu ce sa incep…imi sugerati o bibliografie? multumesc anticipat

  17. mesmeea cuttita Says:

    bibliografie explicativa nu gasiti la noi (in schimb exista in america din plin!).
    dar se gasesc cel putin doua carti de scriere creatoare in proza.
    1. Anunturi morturare in Re major (carte aparuta la editura limes din cluj, coordonata de subsignata pre numele ei oficial)
    2. Rubik (carte aparuta la editura cartea romaneasca si coordonada de Simona Popescu)
    3. va mai fi candva cartea pe 1001 de nopti, facuta de mine cu studentii de la literele clujene, dar aceasta va aparea doar prin 2013 cred.

  18. Angelus sau despre buclucurile produse de apariția a trei îngeri « Erasmen's Blog Says:

    […] ce ar putea visa Dumnezeu, cam ce s-ar putea (re)găsi prin visurile sale. Și iată ce a ieșit: https://mesmeeacuttita.wordpress.com/2010/10/22/dumnezeu-viseaza-1/, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: