debusolarea de gen

Ieri, taximetristul nimerit la comanda prin telefon mi-a spus că bărbații sunt debusolați de femeile de astăzi, întrucât acestea sunt tentate să preia controlul asupra a tot ce înseamnă o relație, până o fac harcea-parcea. Ceva mai târziu, în aceeași zi, o amică întâlnită pe stradă (după mulți ani) mi-a spus că femeile sunt debusolate de bărbații de astăzi, întrucât aceștia nu mai vor nimic, ci stagnează într-o ataraxie fără nicio ramificație și provocare. Am ridicat din umeri: fiecare cu debusolarea sa de gen și cu fabula sa justificativă. Hmmm: a venit vremea să redeschid dosarul anti-chimbalic și să-l închei definitiv, după ce îi calc dunga la pantaloni lui Julian Barnes (căruia cred că nu i-ar fi stricat dialogurile concise cu taximetriștii din Balcanii de sus)! Atât taximetristul, cât și amica mea au vorbit stingher și despre singurătate: iată veșnica temă a mileniului, am strigat eu rujată indecent (după cum mi-a reproșat un facebookist frustrat), cu o stringență fățișă!

Așa că le dedic atât taximetristului, cât și amicei mele reîntâlnite, ultima sonoritate favorită comisă de trupa Muse în 2010,  melodia Resistance:

(nu știu de ce nu s-a integrat videoclipul aici – probabil fiindcă este o zi de 13, dar linkul este corect)

P. S.

Gracias către cele două S care odinioară au adus la atelierul de muzică psihedelică și post-psihedelică tocmai Muse. Așa am aflat și eu de trupa britanică o dată pentru totdeauna.

/pictura din imagine îi aparține Sarei Umemoto/