debusolarea de gen

Ieri, taximetristul nimerit la comanda prin telefon mi-a spus că bărbații sunt debusolați de femeile de astăzi, întrucât acestea sunt tentate să preia controlul asupra a tot ce înseamnă o relație, până o fac harcea-parcea. Ceva mai târziu, în aceeași zi, o amică întâlnită pe stradă (după mulți ani) mi-a spus că femeile sunt debusolate de bărbații de astăzi, întrucât aceștia nu mai vor nimic, ci stagnează într-o ataraxie fără nicio ramificație și provocare. Am ridicat din umeri: fiecare cu debusolarea sa de gen și cu fabula sa justificativă. Hmmm: a venit vremea să redeschid dosarul anti-chimbalic și să-l închei definitiv, după ce îi calc dunga la pantaloni lui Julian Barnes (căruia cred că nu i-ar fi stricat dialogurile concise cu taximetriștii din Balcanii de sus)! Atât taximetristul, cât și amica mea au vorbit stingher și despre singurătate: iată veșnica temă a mileniului, am strigat eu rujată indecent (după cum mi-a reproșat un facebookist frustrat), cu o stringență fățișă!

Așa că le dedic atât taximetristului, cât și amicei mele reîntâlnite, ultima sonoritate favorită comisă de trupa Muse în 2010,  melodia Resistance:

(nu știu de ce nu s-a integrat videoclipul aici – probabil fiindcă este o zi de 13, dar linkul este corect)

P. S.

Gracias către cele două S care odinioară au adus la atelierul de muzică psihedelică și post-psihedelică tocmai Muse. Așa am aflat și eu de trupa britanică o dată pentru totdeauna.

/pictura din imagine îi aparține Sarei Umemoto/

Anunțuri

20 răspunsuri to “debusolarea de gen”

  1. coramica Says:

    Da, pai sunt taximetristi cu care poti vorbi despre orice. Acum, eu ce sa spun? Ma gandesc ca barbatii raman aceiasi indivizi care ne vor casnice, care ar trebui sa ne apere, dar cand sa o faca, devin cei mai mari dusmani ai nostri. Pana la urma, ei se comporta tot ca „purtatori de palarie” ca sa nu spun altfel.

  2. FID DeScribor Says:

    Si unul, si alta au dreptate. Am vorbit mai demult despre migratiile astea si in Aberoscop. Eu le-am inclus mai demult in ceva ce am numit generatia unisex. Problema e ca oamenii, din frustrarea sau teama, cred, nu mai intra in obsesiile lor. Inclid sa cred ca se intampla asta si in literatura.

  3. mesmeea cuttita Says:

    generatia sau umanitatea unisex?!
    (e vremea, prin urmare, sa trecem la vesmintele tip toga…)

  4. voroncas Says:

    la cate povesti au in/cu ei taximetristii, nu-i de mirare filmul lui jarmusch, „night on earth”, unul dintre preferatele mele 🙂

  5. anca giura Says:

    Foarte importantă tema însingurării, zău! Mi-a plăcut cum aţi pus-o în text. Da, am ajuns să ne reproşăm aceleaşi lucruri,… noi lor şi ei nouă. Mă tem de conceptul,,unisex” şi deplâng incertitudinile bărbaţilor de azi. Orice ar fi, Emanciparea nu ar trebui să sfârşească în uniformizare.

    (Uneori, sunt chiar de partea bărbaţilor când îi văd mici pe lângă posterul Femeii-commercial din vitrină.)

    Azi, o prietenă îmi povestea că s-a certat în benzinărie cu un tip care bloca ieşirea. Soţul ei era de faţă şi aplana situaţia. Evident, ea şi-ar fi dorit să-l ea de guler pe neobrăzat, nu să-l vadă aşa blând…M-am gândit atunci la războinicii coloşi din clanul Buendia ai lui Marquez, care năuceau erotic orice femeie. Unde au dispărut? 🙂 Literatura are iar dreptate: există o tensiune erotică între sexe, care tensiune (pro)creatoare trebuie prezervată orice ar fi.

    • mesmeea cuttita Says:

      acul in carul cu fan e greu de gasit in toate partile (fie ele femeiesti ori barbatesti)!
      iar unisexualitatea e un concept-valiza adaptat la vremuri si imprejurari
      (doar animale adaptabile suntem prin excelenta)

      si erendira? unde e erendira naucitoarea de barbati? (daca este sa ne raportam la GGM in sens pilduitor)

  6. FID DeScribor Says:

    E vorba si ca unele dintre aceste prelungiri, candva indelung teoretizate si aparent asumate, au devenit ori mult mai numeroase, ori mult mai vizibile. As inclina sa cred ca varianta din urma e mai degraba cea probabila, pentru ca, altfel, inca de la androginul cel rotund, Ghigamesh, Akhenaton, Hatshepsut si Greta Garbo, indeciziile de gen au existat si au fost exploatate in consecinta.
    Acum insa, lumea are, mi se pare mie, niste reactii de refuz la propriile elemente. Daca as fi biolog, as zice ca lumea e imuno-deprimata. 🙂

  7. mesmeea cuttita Says:

    mi-am si inchipuit-o deja pe greta garbo in sens akhenatonic!
    (o centaureasa va sa zica)

    imuno-deprimare sau deprimoimunare?

  8. FID DeScribor Says:

    „Canta, Zeita, mania, ce-aprinse-un centaur de aur”, cam asa ar canta vreun Homer de prin vremurile postmoderninzorzonate.
    Deprimoimunare, da, ca un fel de entuziasm intors pe dos…

  9. mesmeea cuttita Says:

    doar stii ca putem glosa oricat pe asemenea tema la ordinea zilei dinafara si de dinauntru!
    (desi nu e limpede care este cea esentiala – zeita sau mania?) 🙂

  10. FID DeScribor Says:

    La o adica, ar putea fi si „canta, Manie, zeita…” Mania aceea care canta sau poate chiar vreo zeita Manie.
    Oricum, votez cu aceasta tema a mileniului, pentru ca si eu am gasit-o tot pe asta; isi merita atentia, alaturi de cautarea mastilor sub care se ascund naucitorii de mai sus.

  11. mesmeea cuttita Says:

    naucitorii solitari au ca pereche naucitii solitari, s-ar putea spune 🙂

  12. Suzana Says:

    Subscriu la opinia amicei. Cât despre Muse, îmi pare rău că s-au comercializat atât de mult din vremea atelierului cu pricina

  13. mesmeea cuttita Says:

    deh! 🙂
    (resistance e totusi un cantecel ca in vremurile lor bune)

  14. FID DeScribor Says:

    Ofer nume de cuplu inexistent, in caz ca mesmeneutii vor sa refaca vreo poveste (peri)patetica: Soliter si Nauca.
    🙂

  15. mesmeea cuttita Says:

    ar putea fi intr-adevar une histoire! 🙂

  16. satanicvals Says:

    asteptam si o eu confirmare pe facebook… trimisa inca de cand erati plecata! ( cu siguranta nu pentru remarci de genul)

  17. mesmeea cuttita Says:

    cu siguranta as fi dat acceptul pe facebook, daca as fi stiut cine imi scrie si ma solicita (primesc vreo 10 solicitari pe zi, pe care de obicei le resping sau aman, intrucat oamenii nu se prezinta – de parca ar trebui eu sa ii cunosc inca de la nastere!?). daca oamenii nu-mi spun cine sunt, eu de unde sa stiu? de unde sa ghicesc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: