neworlineala (4) – last

În ultima seară neworlineză rătăcim în căutarea unui pub cu jazz autentic. Rătăcim, însă, atât de mult (acolo unde e muzică bună nu e și mâncare, acolo unde e mâncare, nu e și muzică bună) încât ancorăm storși la barul Pravda, duși de Andrei, cu rusisme voite kitsch și cu portretul ochios al lui Rasputin deasupra noastră, pe muzică înregistrată de Gogol Bordello. Stăm cât stăm, apoi ne despărțim, nu înainte de a trage ultima raită în căutarea rockului retro pe Bourbon Street. Dimineața, înainte de plecare, mai apuc să fug în cimitirul din Cartierul francez, ca să văd mormântul faimoasei regine Voodoo – Marie Laveau, unde vizitatorii lasă ofrande kitsch (eu am lăsat scoici mississippiene culese dintre alte morminte). Dar reportajul complet cu poze cu tot (aici am postat doar o treime din poveste) va putea fi parcurs in Dilemateca din luna octombrie și în Steaua, numarul dublu 10-11/2010.

(în imagine, trupa transilvano-moldavă de povestași în Gold Mine Saloon)

Până una alta dau linkuri aici la House of the Rising Sun cântată (bețivănește) de Beatles, la varianta trupei Muse, a lui Sinead O’ Connor, a Pink Floyzilor mei dintotdeauna (deși nu mai cred că-s Pink Floyzii, ci altă trupă, nici vocile nu le recunosc!!!) și a chitaristului Tommy Emmanuel. Cine le compară cu melodia-pattern a trupei Animals are destule nuanțe de găsit! Sunt curioasă care variantă o să primească voturile maxime…

There is a house in New Orleans
They call the Risin’ Sun
And it’s been the ruin of many a poor boy.
And God, I know I’m one. 

My mother was a tailor.
She sewed my new blue jeans.
My father was a gamblin’ man
Down in New Orleans.

Now, the only thing a gambler needs
Is a suitcase and a trunk
And the only time that he’s satisfied
Is when he’s on a drunk

Oh, Mother, tell your children
Not to do what I have done.
Spend your lives in sin and misery
In the house of the risin’ sun.

Well, I’ve got one foot on the platform.
the other foot on the train.
I’m goin’ back to New Orleans
To wear that ball and chain.

Well, there is a house in New Orleans
They call the Risin’ Sun
And it’s been the ruin of many a poor boy.
And God, I know I’m one.

Anunțuri

16 răspunsuri to “neworlineala (4) – last”

  1. coramica Says:

    Frumoasa muzica!

  2. sauribalic Says:

    dar la instrumente nu prea cântau pe beţivăneşte beatlesiştii 🙂
    aşa că-i prefer pentru ghiduşie. ar fi trebuit ca toţi cei postaţi aici să aibă, vocal, o astfel de interpretare. in vino cantus 🙂

  3. FID DeScribor Says:

    Gold Mine Saloon sa fie aici? As zice ca semanati cu o mana (cu sase degete) de templieri. Poza e, in orice caz, splendida.

  4. FID DeScribor Says:

    Am vrut sa spun eu ceva despre asezare, spatiu, o regina, niste iluminari/iluminati/enluminuri si niste cavaleri, dar am tinut secret. 🙂

  5. mesmeeacuttita Says:

    pai sa spui. primim complimente…

  6. FID DeScribor Says:

    Nici vorba (scrisesem „nivi borba” – numai bun de titlu de carte)!
    De cate ori ma uit la fotografii ale poetilor, artistilor, scriitorilor mai aparte, mai ales ca sunt din calatorii, ma gandesc la craii de curtea veche, la ratacirile lor, la cum erau calauziti prin infernuri.
    Sau despre coborarea in cubul negru, dintr-un prozo-poem al lui Bacovia, unde se petrecea un dans halucinant.
    Ziceam candva ca nigredo, infernul, e conditia poetilor moderni si ca sunt putini sunt aceia care ajung de-adevaratelea intr-un Gold Mine.
    Asta e impresia pe care mi-o lasa asemenea fotografii – un (anume) fel de odihna dupa un (anume) fel de victorie.
    Ar mai fi vorba despre un fel de dublet al mastii, ar fi un (anume) fel de iluminare – inca nu stiu cum sa numesc asta, e ceva la care ma gandesc de ceva timp, e ceva care acopera si descopera in acelasi timp. Cred ca sunt (anume) contexte in care intri pe un fel de „acord” al vietii. Si atunci se vede.

  7. mesmeea cuttita Says:

    frumos spus, de-scribor, esti teribil de generos si empatic! (drept care empatizatii se voiosesc) 🙂
    craidoni si craidoane de curte psihedelica prin baruri intru rock si jazz am fost si noi la new orleans, s-ar putea spune…
    cat despre nigredo, ni s-a potrivit in sens mississippian (dar sensul acesta nu-i lamurit)

  8. FID DeScribor Says:

    Acum ma mai gandesc si la o combinatie intre cruciat, crai, cluj, rock, jazz, orleans si rouge, ar iesi ceva de genul Clougerazii de Orleans, ca tot va fi fost pe acolo, pe cerul mississippian, vreun crug favorabil.
    Voiosirea e buna! Sa fie!

  9. mesmeea cuttita Says:

    clougerazii si iashiorazii de neworl!
    sa fie!

  10. valeriu Says:

    Asa patesc si io in Iasi. Unde e bere buna e muzica proasta. Unde e muzica buna e berea proasta, in schimb. Greu si cu barurile astea…

    De neuitat melodia…

  11. mesmeea cuttita Says:

    in barurile clujevite e mai onorabil si prestabil, chiar daca nu e neworl pur!

    p.s.
    nu stiu daca a gasit vreodata cineva ciudata casa neworlineza din cantec (nu cred)

  12. satanicvals Says:

    subscriu pentru versiunea lui Sinead. Geniala femeie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: