rochia nr. 2

Am mai vorbit aici pe blog despre gâsca de diamant. Iat-o acum, în splendoarea ei, vestimentată de talentatul și regretatul (sinucigaș) Alexander McQueen! Pe lista rochiilor mele preferate, rochia Gagaledei este a doua, după rochia Madonnei din videoclipul Frozen (da, frivolitatea este la ordinea zilei, iar eu nu fac excepție de la regulă, închipuindu-mi că este vorba despre o frivolitate estetizantă ori măcar … teoretizantă, hah!). Cu așa o rochie și cioara este încântătoare (de altfel, mie ciorile îmi sunt simpatice, iar lui Cioran știu sigur că îi plăceau ca portbonheur, sic!). Încă mai caut locul 3 în topul rochiilor exultante, angoasante și reflectorizante! Ar putea fi rochia roșie de la New Orleans (2009), hmmm, ar putea fi! Cele mai grozave femei vârstnice pe care le-am zărit vreodată au fost fie la New York, la coadă la Frick Collection (o minunăție de muzeu privat), fie la Paris, în Montmartre: niște doamne (cu siguranță bunici ori chiar străbunici) îmbrăcate elegant și delicat, cu un bun gust interior și exterior, totodată, încât ar fi stârnit gelozia designerilor în top. Oare de ce nu le trece prin minte acestora să facă o paradă de modă cu cele mai frumoase bătrânele de 70-80 de ani, întrucât cu siguranță există așa ceva. Numai eu știu două doamne în etate, care încă au părul lung până la șolduri, purtându-l fie în cosițe strânse deasupra capului, fie într-un coc subtil și cochet (departe de cocul de matroană-komisăreasă al liderelor comuniste, să fie limpede!).

P. S.

Voi scrie în zilele ce vin despre aventura neworlineză din acest an. Am de descărcat vreo 200 de fotografii și câteva filmulețe.