rețeta unei nopți și dimineți strașnice

Pentru cei doritori de o noapte muzicală și cinematografică relaxat-postmodernă și weird în același timp, și de o dimineață trezicioasă precum ciorba de burtă cu ardei iute și smântână din belșug, recomand cocteilul următor: mai întâi, până la miezul nopții, de ascultat într-un bar sau cafenea clujevite trupa de jazz Junetrip, având-o ca vocalistă pe (fluturașa, cum îi spun eu, fiindcă poartă mereu fluturi din pânză ori flori vii sau de pânză în păr) Cristina, bravă masterandă de-a noastră la Literatură Comparată, mai cu seamă cu două cântece cvasi-psihedelice, pentru care am făcut pasiune sonoră: Wonderland și Haos și cofeină. Apoi de vizionat trei filme calchiate după benzile desenate, în ordinea următoare – Immortel, Sin City și Dark City, iar, de la șase ori șapte dimineata un road-movie – Paris, Texas.

Se începe cu Immortel (mai ales dacă suntem fani ai albumelor de benzi desenate, în ton albăstrui, semnate de Enki Bilal – am zăcut mult și bine cu Corin, în lunile de vară din 2000, în marile librării pariziene, pe jos, la recitit seria mea favorită Corto Maltese – por el ingenioso hidalgo Hugo Pratt – și la descoperit seria compusă de Enki Bilal). Nu strică deloc să se înceapă miezul nopții lejer, cu povestea eugenică a unor zei egipteni coborâți în postmilenium ca să facă disciplină printre muritori și mutanți.

Apoi urmează Sin City, film ironic în grotescul lui cathartic și picant prin reducerea la absurd pe care o comite la nivelul violenței: parodia de Mikey Rourke și glorificatul autoironic de Bruce Willis alcătuiesc un tandem sarcastic (dar nu sunt de lepădat nici Benicio del Toro, într-un rol morbid, ori Clive Owen într-un rol dark-strong, plus bomboneaua Jessica Alba).

Apoi vine la rând Dark City care pipărează deja amalgamul cu utopie și antiutopie, punând ceva mai mult cerebelul la încercare, pe scara ierarhică a inteligenței (aici pot fi văzuți Kiefer Sutherland, Rufus Sewell și William Hurt). Pe tot parcursul se poate ingera un mic tort de bezele și ciocolată (am explicat rețeta pe www.bucatarescu.ro, așa că nu o mai fac aici; am dat indicațiile de facere și în volumul de rețete scriitoricești pe care îl strânge Irina P. – Varză à la Cluj se va numi; în paranteză fie spus tot aici am dat și rețeta tortului vrăjitoresc pe care îl pregătesc de obicei de Sânziene – la întâlnirea cu three-witches-from-clusium, și de Anul Nou). A nu se consuma decât Martini cu lămâie (pe parcursul nopții) și apă minerală, altfel este riscant intestinal. Cu pauze de 15 minute între filme, pentru o pipă, țigară ori ceai verde de iasomie.

În zori, celebrul road-movie al lui Wim Wenders, Paris, Texas, e numai bun pentru începutul zilei (de sâmbătă ori duminică), deși, pentru cine are la dispoziție, este de departe mai neliniștitor și mai provocator Until the End of the World, capodopera road-movie a lui Wenders.

De mâncat înainte de filmul lui Wenders pâine prăjită cu șuncă și cașcaval, plus o cafea turcească mare (fără frișcă), plus un croissant (adițional – cacao sau lapte cu banane). Garantez rezultatul major și o oboseală sănătoasă, dar stimulatoare creativ! A nu se sta în pijama ori în cămașa de noapte decât din greșeală ori din lene! Între filme se mai poate asculta și puțin Rolling Stones, just for the real of the real.

Don’t blame me, this is a movadiction and a little bridge to New Orleans 2010 … Oricum, la sfârșit pun și eu întrebarea: cum s-o fi ajungând la Shelby Beach?

Și pentru că nu am încă Wonderland și Haos și cofeină (dar Cristina a promis că le voi primi), ca să le pot posta aici, dau ca mâncare muzicală altceva (Placebo), pentru o trezire completă:

http://www.youtube.com/watch?v=0PAGb3Y2jKw

(a nu se comite o asemenea noapte și dimineață decât o singură dată pe lună, altfel nu garantez triumful!)

Anunțuri

5 răspunsuri to “rețeta unei nopți și dimineți strașnice”

  1. valeriu Says:

    Minunat program!

    Sa ascult acuma si melodiile. Cred ca orarul propus de Ruxandra e bun si pentru cei din Iasi.

  2. mesmeea cuttita Says:

    am pus pariu ca iashiotii vor miza pe jokerul meu! 🙂

  3. valeriu Says:

    Oh, Rolling Stones mi-a adus aminte de vremea liceului… Va fi cam nostalgic programul, dar il voi urma cu sfintzenie…

  4. mesmeeacuttita Says:

    pai ne putem ingadui sa fim liceeni din cand in cand (dar nu in maniera filmului romanesc de antzartz, brrr) 🙂

  5. coramica Says:

    Liceeni? Stand intre ei, ma consider liceana tot timpul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: