anti-chimbal (14). sindromul spartan

Ceea ce urmează acum e un potpuriu de citate trunchiate și cusute de mine, ca să evit divagațiile (în afara dragostei ale) lui Julian Barnes. Doar punțile îmi aparține, croiala adică, altfel nu am adăugat nimic. Prin urmare:

Dragostea așa cum o înțelegem nu ne ajută să supraviețuim […] Cu toate acestea ne conferă individualitate și un scop precis. […] Nu avem nevoie de ea pentru extinderea rasei; mai mult, e chiar potrivnică civilizației ordonate. Dorința sexuală ar fi mult mai lesnicioasă dacă n-ar trebui să ne facem griji din cauza dragostei. Căsătoria la rândul ei s-ar dovedi mult mai directă – eventual și mai durabilă – dacă n-am sta ca pe ghimpi în fața dragostei, exultând când o simțim că apare și temându-ne mereu ca nu cumva să se risipească. Dacă studiem istoria lumii, includerea dragostei pare surprinzătoare. E o excrescență, o monstruozitate, o adăugare întârziată pe ordinea de zi. [… ] Tertulian a spus despre credința creștină că era adevărată fiindcă era imposibilă. Poate că dragostea este esențială fiindcă este inutilă.

Cred exact pe dos: dragostea ne ajută să supraviețuim, fiind chiar una dintre pârghiile principale ale supraviețuirii. Firește, am putea să supraviețuim și fără ea, dar ar fi o supraviețuire firavă, nătângă, leșinată, fragilă, ca vai și amar, nonenergetică, nondionisiacă (cititorul să adauge oricâte alte sinonime poftește). Ar fi o supraviețuire derizorie, sărmană. Mr. Barnes îi acordă, totuși, dragostei coronița cu lauri prin faptul că ea conferă individualitate (fiindcă, într-adevăr, suntem ceea ce suntem ȘI prin dragoste, suntem X ori Y ori Z, ȘI pentru că iubim, iar nu pentru că nu iubim)! Nu avem nevoie de dragoste pentru extinderea rasei? Adevărat, nu avem, sistemul de procreație (ridicat la rang de civilizație) se desfășoară și fără dragoste, nu depinde de dragoste. Nu reiese limpede, însă, ce vrea să spună autorul prin faptul că dragostea ar fi potrivnică civilizației ordonate: ori eu nu pricep ce vrea să spună, ori traducerea nu e corectă, ori J. B. e confuz. Durabilitatea și directețea unei căsnicii ar fi sporite, dacă nu ar exista dragostea, crede Julian Apostatul, iar ceea ce s-ar manifesta între partenerii unei căsnicii ar fi doar sexualitatea. La fel, sexualitatea ar fi mai onestă, dacă nu ar exista dragostea. Poate că este așa din punctul de vedere al unei igiene sufletești și mentale spartane (extreme), în care arunci la gunoi tot ceea ce nu înseamnă satisfacție sexuală (arunci la gunoi, adică, bucuria inimii, înflorirea sufletească, împlinirea cerebrală). Eu nu văd lucrurile astfel, dar pot să admit că J. B. vorbește din punctul de vedere al unei jumătăți necredincioase de omenire (să zicem) care se opune viziunii mele credincioase (este vorba de credința în dragoste, nu de credință în sens religios). Dar mi se pare injustă și caricatural-exagerată eticheta negaționistă aplicată asupra dragostei ca excrescență și monstruozitate. Dragostea e o tumoră, adică, o boală mortală, dacă nu e operată și depistată la timp (se deduce). Și când spune că dragostea e o monstruozitate, J. B. este un iacobin în pragul demenței verbale: a spune așa ceva înseamnă să arunci dragostea în arealul nonumanului, neomenescului ori anti-umanului. Desigur, exagerez la rândul meu, ca să iasă jocul de ping-pong și luatul la trântă.

La final, autorul îl amintește pe Tertulian. J. B. se referă la faimoasa afirmație Cred pentru că e absurd. Afirmația îndeobște cunoscută și trunchiată astfel a fost completată puțin mai târziu și explicată de Sfântul Augustin, iar ea sună cu totul altfel: Cred pentru că ar fi absurd să nu cred. Dacă Mr. Barnes ar fi cunoscut și adaosul explicativ augustinian, nu cred că i-ar mai fi ieșit joculețul de final în contextul demonstrației sale. Dacă ne îndoim de ceva că există, aceasta dovedește, spunea Sfântul Augustin, că tocmai prin existența îndoielii afirmăm existența acelui ceva și nu îl putem nega. Așa și cu dragostea.

Anunțuri

6 răspunsuri to “anti-chimbal (14). sindromul spartan”

  1. sauribalic Says:

    şi ca o completare ghiduşăreasă: Cred pentru că ar fi absurd să nu cred că e absurd. Asta fiindcă-mi place ping-pongul 🙂

  2. mesmeea cuttita Says:

    … sau e absurd sa nu cred ca e absurd (totusi nu se potriveste). ping-pong de acest soi este posibil oricat aproape!

  3. literelibere Says:

    si ca sa-i dau inainte cu ping-pong-ul, opinia ta despre dragoste imi pare oarecum romantica. mai aproape de realitate cred ca e cea a lui JB.

    iar Sf Augustin spunea, ce spunea, pentru ca vroia sa-i respinga pe sceptici, considerandu-i cei mai mari dusmani ai crestinismului.

    nu sunt dusmanul dragostei, dar nici nu pot sa cred in ea pt ca altfel ar fi absurd. si nu e spirit de contradictie, doar o simpla opinie, fara pretentii universale 🙂

    PS. am aflat de blogul tau de pe Lanternativa. interesant.

  4. mesmeea cuttita Says:

    pai eu ma joc destul aici, credeam ca s-a priceput!
    asa ca pe langa presupusul romantism e si destul simtz ludic, speram eu! 🙂

    fireste ca sfantul augustin spunea ce spunea in contextul respectiv, dar daca julian barnes il foloseste pe tertulian, cred ca am si eu dreptul (hermeneutic) sa il folosesc pe sfantul augustin (fiecare cu jucariile lui speculative)

    deci, asa, lanternativa imi face reclama? trebuie sa ii fac vreo vraja poznasa, oare?

  5. mesmeea cuttita Says:

    romanticul este parareal sau metareal sau suprareal. corect. de ce nu? convenabil si pentru mine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: