fragmente dintr-un interviu

M-am reapucat de serialul anti-chimbalic, dar e zurlie bătălia cu Mr. Julian Barnes (Apostatul). Așa încât, până mă reobișnuiesc cu ironia și cusurgeala auctorelui britanic în așa fel încât să îi pot da replica, postez niște fragmente dintr-un interviu recent pe care l-am dat pentru revista Corso, măcar pentru faptul că o parte din întrebări și răspunsuri au legătură și cu blogul mesmeic.

Ati lansat recent Angelus. De unde a venit muza? Cat ati lucrat la volum? A fost o carte dificila sau s-a lasat scrisa usor?

Muza a venit chiar de la îngeri (aceia ai lui Andrei Rubliov), dar și de la draci (aceia mucaliți ai lui Mihail Bulgakov), pe care i-am învălmășit până i-am năucit în stil Boris Vian și mai ales în stilul meu personal, sper. Am scris cu delicii la romanul acesta, chicotind eu însămi în timp ce scriam (uneori), sau problematizând excesiv (alteori). Am scris cartea la Cluj, dar și pe o insulă grecească (în Creta). A fost un pariu pentru mine să scriu acest roman. Sper că l-am câștigat.

Cum i-ati ales titlul?

Titlul a venit de la sine și a fost întru totul logic, fără vreo revelație. Am știu că vreau să scriu despre îngeri și că am fantezia necesară să fac acest lucru într-un chip inedit.

Ce simtiti dupa ce scrieti finalul unei carti?

De obicei mă simt de parcă aș fi ieșit dintr-un ospiciu, adică vindecată de neajunsuri. Acum, după Angelus, m-am simțit de parcă tocmai eu aș fi fost vrăciță, tămăduitoare a altora. Evident, mă simt luminoasă și capabilă să inventez lumi paralele, nu neapărat imposibile. Îmi place teribil să fac lucrul acesta. Parcă aș fi producătoare de ultraviață (adică nu doar de viață simplă). Mă simt regenerată și proaspătă. Și aptă să le fac mult bine și altora (sper să nu mă înșel).

Cat e vorba de “muza” si cat de perseverenta in scriitura dvs?

Muză, muze, muzoi, muziforă, muzifori – e vorba de mai multe tipuri de inspirație, nu doar de unul singur. În poezie, funcționez printr-un soi de semi-transă, căreia îi știu singură acul de cojoc în sens benefic. În proză, mă bazez pe o arhitectură de tip zigurat și pe o fantezie ieșită din țâțâni (atunci când este vorba despre lumi ficționale), sau pe fluxul inconștientului prins semi-rațional în insectar (atunci când este vorba despre autoficțiune).

Aveti tabieturi scriitoricesti? Va “obligati” sa scrieti in fiecare zi? La o anumita ora din zi? Intr-un anumit loc al casei?

Când scrii poezie nu e indicat să te obligi să scrii, fiindcă totul ar risca să devină o rețetă. Așa că atunci când sunt poetă nu fac așa ceva. Pur și simplu scriu când îmi vine să scriu și este urgent. Când scriu proză, firește că am o disciplină de lucru și îmi impun să fiu măcar zidăriță, dacă nu cumva constructor de adăposturi labirintice și complicate. Scriu cu tot felul de amulete în jur, în odaia mea persano-grecească: bețigașele parfumate fumegă, iar pereții exteriori sunt toți din geamuri, ca să fie lumină multă (sau întuneric mult!).

Tineti, constiincioasa, un blog de cativa ani. Ce v-a adus el, cu bune si cu rele? Cat timp va mananca pe zi?

Blogul e jucăria mea postmodernă (sau post-postmodernă). Mesmeea și mai apoi Mesmeea Cuttita și blogul ei alcătuiesc niste cărți electronice – acestea se vor găsi complete doar pe blog, niciodată nu le voi publica integral în format carte tipărită. Dar blogul mesmeic e și o formă de feedback dorit, care te ajută să găsești forme de comuniune minunată, uneori, cu ideile, imaginile, tânjirile ficționale ale altora. Am câțiva prieteni pe viață și pe moarte, cred, pe blogul mesmeios. Ne leagă nu internautica ori argonautica bloggardă neapărat, ci ideile, imaginile, cuvintele.

Le raspundeti comentatorilor de pe internet? Ce comentariu v-a “suparat” cel mai mult si care v-a surprins in mod placut?

Aproape întotdeauna le răspund comentatorilor. Refuz doar comentariile care vizează vreo imixtiune în viața mea intimă sau cele care sunt insolente în chip grobian. Sunt moartă după polemici și după diablog. Îmi plac în mod aparte comentariile care mă provoacă și vor să obțină sensuri variate de la textele mele, scotocindu-le în fel și chip.

Cum va intelegeti cu noile tehnologii? (Stiu ca tarziu ati abdicat tarziu la telefonul mobil, de exemplu) Ce credeti ca s-a pierdut din cauza lor? S-a castigat ceva?

Noile tehnologii sunt utile și au devenit loc comun, iar eu trăiesc acum și aici, adică în acest secol XXI, indiferent că îmi convine sau nu. Dar nu trebuie să facem din tehnologii dumnezeii noștri, ci doar niște apostoli adaptabili… adică niște misionari histrionici!

Ce parere aveti despre lumea, asa cum se vede ea pe internet? Care sunt cele mai mari diferente fata de cea din realitate?

Lumea pe internet este o para-lume, pe de o parte, iar pe de altă parte are nuanțe mai reale decât realitatea. Același lucru este valabil și pentru realitate. Totul este interșanjabil. Sau aproape totul.

Mai scrieti de mana?

Poezie scriu aproape întotdeauna de mână. Am nevoie să imi simt pielea când scriu poezie. Să îmi simt trupul. Proză scriu aproape numai la computer.

Tineti un jurnal?

Blogul meu, Mesmeea Cuttita, este un soi de jurnal carnavalesc. Am și un jurnal scris de mână, dar scriu foarte rar în el, de câteva ori pe an. S-ar putea ca blogul mesmeic să fi uzurpat complet locul jurnalului.

Ati ales Clujul si ati ramas acolo. De ce? Capitala nu v-a facut niciodata cu ochiul? Dar parasirea granitelor?

Sunt clujancă pe viață și pe moarte, acesta este orașul meu de destin. Nu am de ce să plec de aici. Bucureștiul mă tentează doar ca ofertă culturală (nu și uman) – dar el poate fi consultat și de la depărtare. Sunt moartă după călătorii exotice și după ținuturi nemaivăzute, iar atunci când am bani și timp, chiar fac astfel de călătorii; dar nu am ce să fac cu viața mea altundeva decât în Cluj.

Anunțuri

6 răspunsuri to “fragmente dintr-un interviu”

  1. anca giura Says:

    Normal, cum să părăseşti Clujul?????????? Numai ignoranţii ar face-o, moi compris…Dar acum dacă l-am părăsit, am o relaţie altfel-specială cu el. Îl visez uneori ca pe un iubit desăvârşit din fragedă tinereţe. Şi vă imaginaţi senzaţii când îl revăd!!!:) A fost ŞI al meu cinci ani şi asta nu va schimba nimeni niciodată. Iar când am plecat de-acolo, am zis să nu merg cu mâna goală şi atunci mi-am luat bărbat clujean. Sunt definitiv in-filtrată, in-sinuată în Cluj. Definitiv IN.

  2. mesmeea cuttita Says:

    🙂 pentru „infiltrata” Anca!

  3. sauribalic Says:

    îmi place muzifora. pare aşa… Mnemusyca poeziei

  4. mesmeea cuttita Says:

    va fi fiind din pricina ca muzifora aduce aminte de ora, zbora, sicomora etc. 🙂

  5. coramica Says:

    Mi-e dor de Cluj, tot am vrut sa vin, dar l-am ocolit, fiindca oamenii cu care m-am inteles bine s-au mutat sau au murit( tot un fel de mutare…in eternitate). Nu am mai fost de un an, dar o sa fac tot ce pot ca sa revin. Prietenul meu nu e clujan, dar a studiat si el la Cluj si avem amintiri comune.

  6. mesmeea cuttita Says:

    si uite-asa aflam pe blog ce e cu vietisoara fiecaruia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: