femei, bărbați, pui fierți

Mi s-au îmbârligat sprâncenele, deunăzi, citind pe un blog al unui, de altfel, rafinat intelectual, care este percepția asupra femeilor după 35 de ani, în general, și a franțuzoaicelor, în special.

Despre femei, înaltul blogger (cu sensul de înaltul intellectual – văd că a ieșit cuvântul cu 2 l, îl las astfel, va fi având vreun rost!)) consideră că e bine să nu le mai ai în vizor, după ce depășesc 35 de ani, căci îmbătrânirea este grotescă în cazul lor, mult mai fățișă și repulsivă decât în cazul bărbaților. Devastarea este marcată și marcantă pe chipurile și în trupurile lor, în timp ce bărbații se conservă mai bine, mai coerent. Alături de consorții lor, aceste femei ajung să pară niște surori mai mari sau chiar mamele lor.

Despre franțuzoaice, înaltul blogger consideră că toate sunt pricepute sexual și meștere în alcov, indiferent cum arată și indiferent de vârsta lor. N-au inhibiții și practică orice fel de metehne sexuale de la începutul unei relații. Prin urmare, franțuzoaicele sunt de preferat înaintea tuturor femeilor.

Un poet prieten mi-a povestit cândva că a călătorit în Madagascar unde s-a împrietenit la toartă cu un băștinaș, scriitor și el. S-au înțeles perfect, singurul lucru pe care prietenul meu l-a suportat cu greu fiind mirosul amicului său de culoare. Drept care, la final, când și-au luat rămas bun, a îndrăznit să glumească tandru cu scriitorul băștinaș, mărturisindu-i superior chestiunea mirosului. Iar acesta, zâmbind sfios și înțelept, i-a spus așa: dacă ai ști cum mirosiți voi, albii, v-ați îngrozi! Ca niște pui fierți de găină.

Înaltului blogger nu i-ar strica să cunoască diferența aceasta de miros epidermic.

(Altfel, cred ca e vremea să revin la Julian Barnes și la serialul meu anti-chimbalic (sic!)!)