Delos – jurnal mykonian

În 12 august, Corin are la Ftelias-Anamar un vis cu un demon care ne provoacă halucinații. Tot visul lui nu face altceva decât să dezvolte bătălia cu demonul.  Corin folosește visul la ceea ce scrie în Luiza Textoris (de altfel, își va încheia acest roman, început în 1999 la New York, tocmai aici, în Mykonos, în 2010 – au fost necesari 11 ani pentru cele 450 de pagini izbutite). Ne pregătim să mergem în capitala insulei și în cartierul venețian. Dar Mario, șoferul de la Anamar, ne schimbă gândul, sfătuindu-ne să mergem pe insula Delos, fiindcă marea nu este vântoasă. Așa și facem. Greșim, fiindcă prindem o arșiță de 40 de grade Celsius, ca la Eleusis acum mulți ani, când Corin a scotocit să găsească subteranele de inițiere, iar eu am rămas blocată sub un arbust, întrucât făcusem șoc termic. De data asta, în Delos, mă mobilizez să parcurg tot situl arheologic care seamănă cu dinții scoși ai unui clan de dragoni. Sunt la fel de marcată ca la Delfi ori Micene. Este un oraș insular unde odinioară se practica turismul religios, cu agora, vile, căi sacre, temple. Plus leii mei delici sau delosieni, cu trupuri de gheparzi, căci sculptorii nu văzuseră lei reali la viața lor! Parcurgem tot orașul orizontal și-l scotocim, dar muntele nu îl mai pot urca la 40 de grade, acolo va sui doar Corin, eu rămânând la umbră, lângă sanctuarul lui Isis. Lângă mine își trag sufletul doi copii francezi, o fetiță de vreo zece ani și un băiețel de vreo șase. Iar băiețelul întreabă brusc, privind statuia mutilată a lui Isis: în țara asta toate statuile sunt doar pe jumătate, n-au capete, nici piept, nici brațe. Asta e Grecia? Suntem în Europa? Încep să râd nebunește. Da, asta e Grecia, băiețelul franțuz are dreptate. Dar, oare, suntem în Europa?

P. S.

I-am trimis orei 25 două filmulețe făcute la Delos, de sus de pe pisc, dar nu am izbutit să le postăm, în ciuda canonelilor. Sunt făcute în sistemul MOV. Așa ca postez eu aici o singură imagine a sitului arheologic și două panorame de unde se zărește, de sus din Delos, și insula Mykonos.

ADAUG LĂMURITOR – FARMAZOANA Ora 25 A IZBUTIT SĂ POSTEZE FILMULEȚELE ÎN COMENTARII – AȘA CĂ DORITORII LE GĂSESC ACOLO!

Anunțuri

15 răspunsuri to “Delos – jurnal mykonian”

  1. ora25 Says:

    încăăă un pic! 🙂 mai facem probe!

  2. ora25 Says:

  3. ora25 Says:

    am biruit! acum nu mai e nevoie decât de mutarea filmelor în corpul postului.

  4. coramica Says:

    Sper sa citesc in curand cartea domnului profesor

  5. sauribalic Says:

    din loc în loc am văzut că erau pietre aşezate ca la jocul „Castelul”, parcă aşteptând să le dea viaţă nişte ghepalei înaripaţi.

  6. mesmeea cuttita Says:

    ce bine suna ghepalei!
    ar putea fi si lepaghei!
    nu stiu jocul castelul, dar mi-l pot imagina, daca seamana cu jocul domino si principiul dominoului!

  7. sauribalic Says:

    era un joc în care se aşezau 9 pietre una peste alta (noi, jucătorii, le spuneam pietrele cerului). aveam o echipă de constructori şi una de paznici din câte îmi amintesc. adică eram şi ghepalei, şi lepaghei 🙂

  8. mesmeea cuttita Says:

    fain. cred ca mi-ar placea si mie sa ma joc sau sa ma fi jucat!

  9. valeriu Says:

    Chiar asa, pana si statuile de la Louvre (nu doar cele din Grecia) nu au maini, capete, picioare etc. Asta e Grecia de acum, din prezentul nostru, fireste. O Grecie incompleta.

    Minunate filmele!

  10. mesmeea cuttita Says:

    banuiam ca valeriu va gusta vorbele baietelului frantuz 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: