Adevărul este că mă adaptez greu la sosirea acasă de pe insula grecească. În fiecare an se întâmplă așa. Stau o vreme printre geamantane, despachetez rochiile, le spăl, curăț resturile de nisip din sandale, scutur nisipul cât a mai rămas în păr, mă uit la fotografii. Și nu-mi găsesc locul. De fiecare dată mă gândesc ce bine va fi la senectute, dacă voi fi sănătoasă. Să călătoresc cât vreau și unde vreau, iar când mă întorc să mă întâlnesc cu cine vreau și cât vreau. Fără obligații. Fără formalisme. Fără politețuri. Să am răgaz pentru scris și citit cât poftesc. Pentru că pe insulă am scris cât am scris, dar aici sărmanul scris e gâtuit parcă. Să am timpul meu găsit și regăsit (nu, nu fac aluzie la Proust). Să zac în el și să mă desfăt.
Ultimele imagini la postările mele sunt picturi ale unei artiste ciudate (but my style) pe numele ei Sara Umemoto.
Mesmeea Cuttita's Blog 
august 31, 2010 la 2:27 pm |
Gemantanul e o căsuţă pentru timpul melcologic. Deşi, câteodată, pentru unele amintiri, e un znemene cât ai da în cremene. Lucrurile astea le ştiu de la Ghiduşul Descurcă-Lume. De-aceea ar putea părea mai încurcate decît sunt 🙂
august 31, 2010 la 3:01 pm |
timpul melcologic e logic sau alogic? oricum, suna binisor. e bine in cochilie 🙂
august 31, 2010 la 3:28 pm |
analogic nu spun că e, fiindcă s-ar putea să rostesc un adevăr, iar mie-mi plac ghiduşiile 🙂
Cochilia e chilia în care trebui să locuieşti împreună cu cineva? 🙂
august 31, 2010 la 3:35 pm |
m-am încurcat în timpurile astea atimpale. „trebuie” trebuia să fi scris. Altfel reiese o întrebare adresată Mesmeii, pur şi perfect simplu despre conlocuirea ei personală 🙂
august 31, 2010 la 7:10 pm |
cochilia e monomana si solitara, nu stiu daca ingaduie ideea de cuplu. cel mult pe aceea de cuplu in sensul de tu cu tine insuti/insati. dar poate sunt exagerata in narcisismul vreunui ascetism proiectat cochiliar!
o cochilie ghidusa, insa, da, ea s-ar putea sa iasa din modelul schitat de mine 🙂
septembrie 1, 2010 la 1:47 pm |
(si in paranteza fie spus am incercat sa comentez pe blogul sauribalic, dar structura blogului imi spunea mereu ca identificarea mea nu este „valida” 🙂
septembrie 1, 2010 la 4:46 pm
nu ştiu care să fie pricina… M-am uitat prin setări, dar n-am reuşit să descopăr ghiduşia ce a vandalizat validarea 😦
septembrie 1, 2010 la 7:31 am |
interesante pretiozitati.
septembrie 1, 2010 la 4:18 pm |
binevenita fie ironia!
septembrie 1, 2010 la 9:54 am |
Mi-as dori si eu sa calatoresc la batranete intr-o tara calda , linistita, sa am langa mine iubitul si catelul drag. Sa mananc fructe, sa beau cafele si ceaiuri bune…cine stie?
septembrie 1, 2010 la 1:46 pm |
ar mai fi destule!
septembrie 1, 2010 la 12:42 pm |
imi place panorama scuturatului nisipului din sandale, apoi a celui din par… o scuturare in chip de adulmecare a imaginilor din care, presupun, ca dintr-un ou s-a iesit! din nisipul acesta mesmeiesc… ce se va alege? hm, tivul vreunei rochii?
septembrie 1, 2010 la 1:45 pm |
buna ideea cu tivul ! 🙂
septembrie 1, 2010 la 5:00 pm |
am reuşit să fac oareşce modificări. sper că am descochiliat soluţia.
septembrie 1, 2010 la 5:12 pm |
cred ca am izbutit – dar trebuie verificat!
septembrie 2, 2010 la 10:09 am |
@rux
Of, si eu am aceeasi asteptare, sa scap de obligatii, de slujba adica, si sa pot face ce vreau, inclusiv sa lenevesc cit as vrea! Dar, daca ar muri unchiul meu din America, foooooooooooarte bogat, as putea scapa mai repede. Doar ca el e tricentenar si nu vrea si nu vrea si nu vrea sa plece!!!
Un rest de vacanta placuta, frumoasa Mesmeeacuttita!
septembrie 2, 2010 la 10:14 am |
bine te regasesc, querida mariana! m-ai lasat bouche-bee cu unchiul din america… mi te si inchipui pe madison avenue plimbandu-te 🙂
septembrie 3, 2010 la 7:37 am |
@mesmeea cuttita
nu ca nu mi-ar fi placut bogata si cosmopolita strada din NY city (pe care m-am plimbat prin ’98 cu poetii Emil B., Radu A. si Lucian V.)…; dar cu banii mosului bogat as tinti locuri mai modeste, adica de la care nu as cere decit sa fie insorite!
Eh, dar el…
septembrie 3, 2010 la 11:45 am |
eh, eh, atunci… 🙂
septembrie 3, 2010 la 4:50 pm |
@ rux
da, m-am gindit si eu…
trebuie doar sa gasesc omul potrivit ca s-o faca (nu stiu sa pun aschimodia aceea care ride, dar imagineaza-ti una dupa!)…
septembrie 4, 2010 la 6:33 am |
las’ ca am priceput emoticonul. eu tot mi te inchipui pe madison avenue, pierduta intre vitrine. mi-ar placea sa bem o cafea acolo sau la barnes & noble… 🙂
septembrie 4, 2010 la 6:11 am |
Bun venit înapoi. Mă bucur că se repopulează Clujul cu oameni care începuseră să ne lipsească. Melancolia unuia e veselia altuia, deh!
septembrie 4, 2010 la 6:33 am |
gracias, suzi, ma bucur ca va bucurati 🙂
septembrie 4, 2010 la 9:24 am |
@ Cine stie, poate vom bea una cindva. Cred totusi ca mai nimerit ar fi la librarie, pentru unii/unele ca noi…
Dar si mai sigur – chiar ma atractiv pentru mine – la Iasi sau la Cluj.
septembrie 4, 2010 la 11:55 am |
asa sa fie!