Uneori, când Julian Barnes cusurgește excesiv, nu îmi rămâne decât să postez un poem tocmai în contra teoriei sale minuțioase cum că dragostea este secundară. E, de altfel, și textul meu de intermezzo pentru vremea în care mă voi afla, ca în aproape fiecare vară, pe o insulă grecească, iar viața mesmundică aici pe blog va fi întreruptă. Voi relua anti-chimbalul la întoarcere, după dorita-mi persefonizare.
Mesmeea Cuttita's Blog 
august 10, 2010 la 9:05 pm |
who do you need.. who do you love.. when you come undone?
septembrie 8, 2010 la 8:49 am |
!?
august 20, 2010 la 5:13 pm |
Cand spuneti de maduva, ma gandesc la iubirea din toate profunzimile fiintei. Iubirea contine mirosul tineretii si al batranetii, e de fapt o poveste a vietii, a trupului si a inimii. Iar inima bate in piept, pieptul, „regiune calda”. Mi s-a parut tulburatoare imaginea cu asteptarea momentului iubirii:”am racorit odaia am spalat podeaua am parfumat matasea”. Eu vad aici o invitatie la iubire pasionala, de aici si imaginea obiectului rosu, care apare si in titlu.
august 30, 2010 la 5:44 am |
raspund cu intarziere. coramica are dreptate si zice bine. dar nu stiu de ce, dupa atata vreme de la postare, simt nevoia sa retrag poemul de pe blog si sa nu il mai expun. sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau daca voi face astfel !
august 30, 2010 la 7:07 am |
Cum doriti…dar e prea frumos, nu merita sa faceti asta. Lasati-l aici, ca e placut privirii…si inimii