anti-chimbal (9)

Propovăduiește Julian Barnes neliniștitul și neliniștitorul: Abia mai târziu descoperim ce credem într-adevăr despre dragoste. Ne-o reprezentăm ca pe o forță activă. Dragostea mea o face fericită; dragostea ei mă face fericit; cum ar fi cu putință să ne înșelăm? Ei bine, ne înșelăm. Nu facem decât să evocăm un fals model conceptual. Acesta sugerează că dragostea este o baghetă fermecată, capabilă să dezlege nodul cel mai strâns fără ajutorul mâinilor, să umple jobenul cu batiste și apoi să dea drumul unui stol de porumbei. Numai că acest model nu provine de pe tărâmul magiei, ci din domeniul fizicii atomice. Dragostea mea nu are cum s-o facă fericită; ea este în stare doar să declanșeze înăuntrul ei capacitatea de a fi fericită. Iar în felul ăsta lucrurile par mai ușor de înțeles. Din ce motiv nu pot s-o fac fericită, din ce motiv nu poate să mă facă fericit? Simplu: reacția atomică pe care o așteptăm nu are loc, raza cu ajutorul căreia bombardăm particulele se află pe o altă lungime de undă.

Este amuzant (un tic prețios) să constați că totul depinde, la nivelul zeflemelii amoroase, de un model conceptual sau de altul. Cum spuneam și altădată: Mr. Barnes este sâcâit și nesatisfăcut exclusiv de ideea de dragoste, întrucât (după cum am constatat deja într-un alt episod antichimbalic) starea de dragoste nu o poate controla și supune (și, neputând face acestea, nu o poate decoji, decanta etc.). În citatul de mai sus, autorul introduce, însă, un fals prieten: fizica atomică. Iar aceasta, nu-i așa, se opune magiei (și romantismului). J. B. introduce un criteriu așa-zis științific de măsurare a dragostei și a fericirii/nefericirii, în funcție de care dragostea și partenerii depind de particule, raze, reacții atomice și lungimi de undă. Dacă lucrurile ar sta într-adevăr astfel, atunci ar trebui ca, atunci când vorbim despre dragoste, să-i studiem mai întâi pe Bohr, Pauli și Heisenberg – numai că nu ne este prea la îndemână, mai ales dacă provenim din umanioare. Norocul nostru este că aproape toți suntem familiarizați cu Einstein. Și ajunge atât. Inclusiv pentru a pune capăt comentariului antichimbalic de acum asupra vorbelor șăgalnice ale domnului Barnes.

Anunțuri

21 răspunsuri to “anti-chimbal (9)”

  1. sauribalic Says:

    Dacă am vânători şi fizica nucleară, ar însemna că atunci când radonul sentimental se dezintegrează, poţi face cancer la dragoste:)

  2. mesmeea cuttita Says:

    … sau ciuma bubonica la dragoste, parca-i mai potrivit si mai desuet, daca este sa bemolam chestiunea sentimentala in chip doftoricesc!
    (ar fi nevoie de manusi igienice de cauciuc, botnita farmaceutica la gura si boneta de protectie) 🙂

  3. sauribalic Says:

    sau o ciumă pulmonară, contagioasă prin oftatul îndrăgostiţilor:)

  4. mesmeea cuttita Says:

    poate fi si tuberculoza la inima sau osteoporoza la ventricole! (de toate pentru toti)

  5. sauribalic Says:

    domnul Barnes cred că purta o botniţă fericeutică prin propiile scrieri. era prea sceptic să n-o poarte.

  6. venerandco Says:

    sunt de acord cu ideea ca „a iubi pe cineva” nu inseamna „a-l face pe acel cineva fericit”. Si da, ar trebui sa studiem niscaiva fiziceala ca sa intelegem intrucatva dragostea :))

  7. mesmeea cuttita Says:

    uh, cu fiziceala e ca si cu scepticismul angelik, ceva de genul acesta 🙂

  8. venerandco Says:

    de fapt, daca stau sa ma gandesc bine, conceptul de dragoste nu exista in afara principiului de incertitudine heisenbergian. si, cum dragostea reala a fost surclasata de cea imaginara/fictionala, nazuim ca macar suma istoriilor dragostelor imaginare sa se intersecteze cu realitatea! :))

  9. mesmeea cuttita Says:

    ma intreb cum ar putea teoria spinului a lui pauli sa rezolve chestiunea dragostei, daca fiziceala e chiar atat de la ordinea launtrului si a simtamintelor? fiindca in cazul lui heisenberg lucrurile sunt mai usor de manageriat, daca incertitudinea ar putea fi un no man’s land inclusiv pentru certitudine 🙂

  10. sauribalic Says:

    Eu am auzit că teoria spinului s-ar aplica numai la particulele sângerânde din talpa dragostei. Ceea ce înseamnă că trebuie să fie una bătătorită.

  11. mesmeea cuttita Says:

    🙂 hatra chestiune si perceptie!
    dar cu talpile e mai complicat, intrucat se poate si ghici in ele (fiindca exista linii ca in palma)

  12. sauribalic Says:

    Am ghicit şi eu o dată în talpa piciorului de vers. A fost extenuant, am slăbit foarte mult. Şi cum nu era vizibil decât cu ochiul întemniţat, a trebuit s-mi măsor talia cu un centimetru antic. Nici nu mai vreau să-mi amintesc; să spun ce-am spus, nici atât.

  13. mesmeea cuttita Says:

    sauribalic(a) are umor cat casa, ceea ce-i grozav! ii recomand, de aceea, sa se intieze in teoria paulica (si nu paulina a) spinului, ca sa deprinda cum sa ia spinul cu pricina din ochii celor fara umor!
    cat despre arta slabitului, ne-o dorim cu totii 🙂

  14. Jurnalul ipohondrului Says:

    dragostea poate este o chestie conceptuala, poate ca e si cel mai oribil cosmar pe care l-am putea avea in viata insa e mult mai deziderabila decat moartea care pana la urma e traiectoria finala a celei dintai, intr-un fel un continuu post-dragoste. cuvantul dragoste este pur conceptual insa ceea ce el induce nu este nicidecum conceptual.

  15. mesmeeacuttita Says:

    intru totul de acord (aproape) 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: