timp epic

A nu se renunța la el atunci când mai este. A nu îl tachina atunci când e fericit (ci doar când e nefericit). A nu îl certa când e cuminte ori necuminte, ceea ce contează este că este. A nu îi da la/în cap, fiindcă îl doare: și el are piele și craniu. A nu îi înfige ciulini în piept, fiindcă simte zgârieturile. A nu îi zornăi chestii filosofice pe la urechi, fiindcă e sătul. De religii nu are niciodată poftă (decât de umplutură), deci să nu îi vorbim de Dumnezeu decât în somn. Oare? În rest, povești să fie.

Herman Melville scrie, la un moment dat, în Moby Dick, că îngerii nu-s altceva decât niște rechini ținuți în frâu. Mă tot gândesc la spusele acestea de o zi și jumătate, fiindcă-mi întorc pe dos toate socotelile.

(poza cred că e făcută de o grecoaică povestașă, anul trecut la Cetate, prin urmare Dunărea e și ea prinsă-n chip)

Anunțuri

35 răspunsuri to “timp epic”

  1. anca giura Says:

    Există un timp epic, dar şi un tempus conclusus…( al faptelor pe care nu vrem sau nu putem să le povestim)

    Şi există povestitori „în cărţi„( scribi) şi povestitori orali care fac deliciul serilor de vară la un frappe de Şato Falit. Fascinanţi aceşti rari povestitori orali, care nu scriu niciodată.

    Îmi amintesc de gaşca mea de fete din clasele I-IV.Veneam de la şcoală în formulă de cinci şcolăriţe. Per pedes. Iar Ioana o „mică genie„ a povestitului oral ne făcea să râdem. Un râs adevărat, aproape convulsiv. Ioana era în stare să facă să râdă o piaţă plină de oameni doar povestind cum s-a spălat de pe dinţi dimineaţa. Ştiu certamente că nu şi-a ales o meserie de povestitoare într-un fel sau altul…Păcat.

  2. mesmeea cuttita Says:

    este exact asa – povestitori-scribi si povestitori-orali. cred insa ca, si unii, si altii isi au puterea lor de fascinatie. proustianismul este mai specific pentru povestasii orali. unii dintre ei ar putea sa scrie, dar nu vor. altii, scriu, dar in taina, ca sa zic asa (banuiesc).

    cat despre amintirea din copilarie de mai sus, ca orice amintire de acest fel este specifica. in grupurile noastre de fetite si baietei cam toti am avut astfel de histrioni in miniatura care, insa, si-au uitat sau au renuntat la vocatia lor de povestitori si histrioni. spre nenorocul tuturor.

  3. anca giura Says:

    În altă ordine de idei, ori Post- Hermes, ori Vkv. sunt în vacanţă. Ori ambii. Voi găsi eu altă cale pentru imaginile restante…

  4. mesmeea cuttita Says:

    imaginile hideaway nu se pierd niciodata, doar se amana, ca sa fie gustul mai piparat si dorit!

  5. ora25 Says:

    hiii, ce tari sunt rechinii lui melville şi îngerii din burta lor. 🙂 mie-mi plac rechinii. sunt foarte vijelioşi. prima parte la ce NU se aplică?

    • jeniact Says:

      hihiii, cînd am citit de rechini şi îngerii din burta lor m-am gîndit ce memorie scurtă am, oare nu am citit bine şi de fapt citatu era „că îngerii nu-s altceva decât niște rechini ținuți în brîu”…but no, era de la tine imaginea 🙂 da chiar-ş-aşa, ar fi fost invers!, rechinii mişunînd prin burta îngerilor…o să fiu mai atentă pe viitor

      • ora25 Says:

        :))) nu-i nicio greşeală, sunt rechini all inclusive, în burţile lor sunt îngeri în burţile cărora sunt rechini în burţile cărora sunt îngeri în care aşam…

    • mesmeea cuttita Says:

      se pare ca legatura dintre ingeri si rechini este una anamorfotica din punct de vedere holistic (cam aiurea, recunosc) 🙂

      cand spun ca socotelile imi sunt rasturnate, ma refer, de buna seama, la perspectiva mea angeloidaaa!

      • ora25 Says:

        aaa şi foarte frumoasă poză dar ar fi fost şi mai frumoasă dacă luciul apei ar fi fost întrerupt de o înotătoare dorsală 😀 scuse! nu m-am putut aşam.

    • mesmeea cuttita Says:

      asaaam, va sa zica! daca privesti cu atentie se intrevede o inotatoare izvorata in iarba 🙂
      (poza-i melancolica si nu prea)

  6. anca giura Says:

    A propos de povestit, am o zi nasoală de nu pot să vă…. povestesc. M-am străduit să-mi aranjez ploile, dar ce va fi, va fi, nu poţi desfide ursita la nesfârşit, nu?
    Totuşi, decât să mă cufund în nihilism spontan, mai bine vă mai zic ceva. Anume că: n-aş vrea o lume în care totul să fie spus(povestit, bloguit, filmat, narat=totuna!), să fie făcut comunicabil. Din când în când, vreau un pic de indicibil, de imponderabil, de secret. Eu cel puţin, expansivă de felul meu şi dovedit vorbăreaţă( cu cei compatibili!) totuşi prefer să îmi mai cultiv şi o parceluţă cu secrete, producţie proprie. Mi s-o trage de la cochetărie, te pomeneşti…ştiţi voi aia cu misterul feminin. Ba totuşi, nu,… eu cred că e ceva uman, nu strict feminin. Păi dacă n-ar fi secretele, n-ar mai fi căutările, curiozităţile. Am uneori şi impresia că povestind( eu) tot, stric ceva.

  7. mesmeea cuttita Says:

    nihilismul (spontan) nu strica la casa omului, din cand in cand!
    ba e chiar sanatos, sociopatic vorbind 🙂

    bloguirea nu aduce neaparat cu o spovedanie decat histrionic, asa ca parceluta secreta si imponderabila ramane in buzunarul de la piept!
    (n-o vede nimeni decat ochiosii)

    • anca giura Says:

      Există bloguri şi bloguri, povestiri şi povestiri…Din fericire, nu vizitez acele zone din blogolume, convenţionale şi previzibile.

      • mesmeeacuttita Says:

        anca, multumesc pentru imagini, le-am primit! si am avut acces astfel si la identitatea albastruie a trimitatoarei 🙂

      • anca giura Says:

        E perfect atunci. Păi, nu se putea ca Mihai să nu fie de încredere, sigur n-a intrat pe mail o vreme. Şi ca să închei subiectul turistic, aţi remarcat că e vorba să te afli acolo foarte aproape de ritmul şi de respiraţia naturii. Ţin minte că Papini mărturiseşte că s-a regăsit pe sine într-un moment de cumpănă existenţială după ce s-a reîntors pe câmpurile Toscanei natale. Deci, fiecare cu Toscana lui! În „Toscana„ mea, sunt bineveniţi toţi prietenii mei. Cât despre albastru, eu zic că …c` est une correspondance. Am mai multe culori pe plac, nu strict aceea, dar o fi acolo vreun sens abscons.

        Unde mai pui că mi-a trecut nihilismul, adică grijile de ieri s-au rezolvat fericit, nesperat. Blogul acesta îmi poartă noroc, hotărât lucru. La noi, la Arad, se zice că poţi cunoaşte oamenii după vise. Dacă x îţi apare în vis şi a doua zi îţi merge bine poţi fi sigur că e om bun. Dacă îl visezi pe y şi-ţi merge rău, e clar că e un individ nefast. Am extins-o şi la bloguri acuma.:)

      • mesmeea cuttita Says:

        atunci sa fie intr-un ceas bun cu „toscana” ARUIG!

        cat despre oracolul oniric devenit oracol bloggard mi se pare chiar amuzant-provocatoare ideea, ar merita speculata intr-un textuletz!

        may I? 🙂

      • anca giura Says:

        Puteţi, desigur,… dar din dar se hace harul, pardon, raiul,…ăăăă, spaţiul epic… voiam să spun. 🙂 Abia aştept să văd cum se conturează în mentalul şi textul dvs.

        Cât despre A….,atunci aşa să-mi rămână numele.:) Şi-aşa aveam eu o părere tare bună despre naşe. Ce-mi strică două?

  8. matei Says:

    oare ar fi demoni, dacă n-ar fi ţinuţi în frâu? hm… demoni, întrucât aşa am fost obişnuiţi să privim… un cuplu paradoxal? Dacă e aşa, mie îngerii îmi par demoni în geneza lor de fapt, doar că sunt privaţi de vâltorile lor. Cu cât sunt mai caşti de cuminţi, cu atât mai mult puf în aripe au. Înregimentarea în angelic le castrează pohta de exploratori ai gravitaţiei, dându-le plutiri printre pene şi aripe, pe post de înotători… dacă rechinii au oceanele, muşteriii pufucioşi moşesc oceane expandate. Au păţit ei ceva, îngerii, din moment ce-au ajuns la capetele scorburoase ale oamenilor (pe care-i golesc de energie). Creatorul lor s-o fi săturat să-i mai simtă în porii lui! Or fi prea mulţi şi l-or fi înţepând cu trompele lor. Fiindcă mi-i închipui cu trompe, guri strâmtorate – dar care iau esenţialul, în vreme ce rechinii au fălci de gurmanzi. Acu’ mă întreb: cum ar arăta un înger c-o pereche de ’mandibule’ de rechin? ei, cred că atunci ar fi îngeri scăpaţi din frâu! (Dacă ei suntem noi de fapt, trăind nu facem decât să ne autocanibalizăm.)

    poza e mesmeică de-a dreptul şi de-a stângul! nu am impresia că din apă sau iarbă ar intenţiona să iasă ceva (ca cineva), pentru că cineva-ul deja se găseşte în cadru! şi e mesmeios! 😀

  9. mesmeea cuttita Says:

    uh, ca-mi place teribil formula „musterii pufuciosi”! iar ca au trompe/trompitze, asta e si mai firoscos, daca gandim ca sunt falcile lor de „rechin”
    matei are o imaginatie de carnasier suav-feroce, cu aplecare spre o peripatetica bloguitoare (locuitoare/locutoare).
    cat despre poza, nimeni, dar chiar nimeni nu vede ca umbrele din pricina frunzisului au un anumit efect? 🙂

  10. matei Says:

    hm… cade lumina pe crestet, pe frunte, insa asta cred ca se stie! Se vede fara ochian… Ca de aceea e mesmeica poza de-a stangul si de-a dreptul! Poate ca Mesmeea gandea ceva cu ‘ratiunea’, nu cu partile imblanite de umbra (care isi au singure cucernica lumina). Da chiar, oare ce gandea RC atunci? 😀 Mai stie?

  11. mesmeeacuttita Says:

    matei este rugat sa nu imi catalizeze narcisismul si grandoarea 🙂
    prin urmare, nu am sa raspund decat printr-o exclamatie – hiha!
    (desi ea este iritanta, uneori) 🙂

  12. matei Says:

    nici nu se astepta Matei la un raspuns mai ermetic decat ‘hiha’-ul caracteristic! 😀 Ca atare, ramane sa ma gandesc cum restaurez cu mintea mea tencuiala exclamatiunii mesmeice, defel iritante! hm…

  13. strelnikov Says:

    aham matei is a sweet kid.

    dar revenind la rechinii lu melville: ce socoteli intorc pe dos? credeai oare ca ingerii’s rekini care roam free? sau?

    altfel, indraznesc sa raise the stakes:

    who, if i cried out, would hear me among the Angelic
    Orders? and even if one were to suddenly
    take me to its heart, i would vanish into its
    stronger existence. for beauty is nothing but
    the beginning of terror, that we are still able to bear,
    and we revere it so, because it calmly disdains
    to destroy us. every Angel is terror.

  14. mesmeea cuttita Says:

    socotelile intoarse pe dos sunt strict ale mele, nu ale lumii, deci lumea sa nu se nelinisteasca si sa nu devina producatoare de angoase post-kierkegaardiene 🙂
    (idem, ibidem, apud angelus)

    iar rilke suna cam grandilocvent in engleza dar teribil de atingator in germana (chiar daca eu nu stiu germana).
    da, am cogitat si eu destul la versurile astea.
    gracias pentru reminder.

  15. strelnikov Says:

    well here we disagree, io cre ca rilke suna genial cam in orice lingva pana si’n ro suna.. decent

    cine, daca as striga, m’ar auzi
    intre ingeri? si chiar daca unul din ei, deodata
    m’ar ridica la inima lui, as arde in acea prea puternica
    fiintare. caci frumusetea nu e decat inceputul terorii
    pe care abia o putem indura
    si ne inchinam ei pentru ca, indiferenta,
    nu ne ucide. fiecare inger e infricosator.

  16. mesmeea cuttita Says:

    fireste ca in romaneste suna cum trebuie (tocmai asta si bolboroseam mai sus, in felul meu), fiindca asta-i limba in care am cogitat la faimoasele versuri.
    si inca nu m-am oprit din cogitatiune 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: