Vineri după-amiază la Librăria Humanitas fac un atelier de scriere creatoare în proză cu elevi între 12 și 18 ani (plus profesorii lor de limba și literatura română). O să stăm pe jos (poate pe rogojini sau caiete sau batiste), fiindcă scaune nu sunt destule, dar și fiindcă mi se pare mai firesc să stăm pe jos, ca la un foc de tabără, și să scriem. Întrucât voi citi la început și ceva din Angelus, vreau ca atelierul să fie pe tema îngerilor păzitori. Mă gândesc să le propun să scrie fiecare despre îngerul lui păzitor, dar să fie vorba despre un specimen fără aripi sau, eventual, cu o singură aripă (iar aceea să fie neapărat nedesăvârșită). Mi-a venit ideea să îi pun pe elevi și să deseneze (dacă au poftă) respectivul înger păzitor pe care și-l imaginează. Textele să înfățișeze portretul îngerului păzitor, dar și dialogul fiecărui visător cu replica sa angelică.
Drept care mesmeișoși din toate timpurile și locurile care citiți aici răvașul meu vă întreb cu sfioșenie și voioșie – ce idei îmi mai puteți da, astfel încât atelierul de vineri să îi captiveze pe copiii și adolescenții care vor veni la librăria Humanitas? Plătesc copyright în monedă internautică…
iunie 17, 2010 la 7:14 am |
Oare îngerul i-ar cînta păzitului vreun cîntec păzitoresc? Şi cum ar fi oare o melodie angeliadică?
iunie 17, 2010 la 8:05 am |
buna idee! prin urmare, ingerul sa ii cante/susure, sa fie sonor fata de cel pazit.
si musai sa aiba un nume neobisnuit 🙂
iunie 17, 2010 la 7:36 am |
oare isi pot gasi si in literatura cate un inger pazitor, un fictiv gata creionat pe care sa explice de ce si-l aleg drept inger pazitor? si sa ilustreze de ce sa-i pazeasca, nu? de teama, de boli, de moarte, de prieteni, de fericire?!
Eu mi-am si gasit ingerul. pe Mrs. Ramsey din Spre far a V. Woolf. totdeauna mi-am dorit sa fiu ca ea, intr-o fereastra, crosetand un ciorap prea mic pentru copilul altuia… cred ca as vrea sa ma pazeasca de banalitate. si de batranetea urata.
iunie 17, 2010 la 8:07 am |
poate ca profesorilor le pot pretinde ca ingerul pazitor sa fie livresc, dar elevilor nu prea cred, ar fi o limita si un cusur care i-ar inhiba.
un inger pazitor de banalitate si batranete? hmmm, nu am mai auzit de asa ceva, drept care acesta ar fi un inger NOU si binevenit.
iunie 17, 2010 la 8:10 am |
eu vreau să ştiu cum arată îngerii păzitori ai îngerilor păzitori. adică n-or umbla aşam dezlegaţi şi ei!
motanul meu vrea să ştie mai multe despre îngerii felini.
şi mai vrem să ştim ce s-ar face îngerii dacă ar rămâne fără joburile lor de paznici.
şi mai vrem să ştim cum procedează când intră în conflict, fiind păzitorii unor omuleţi care se războiesc, să ziiiceem.
iunie 17, 2010 la 8:19 am |
ma gandesc ca ideea ingerilor pazitori ai ingerilor pazitori ar putea fi utilizata de profi, intrucat elevilor s-ar putea sa li se para prea concentric totul si borgesian… si s-ar incurca/incalci!
asa ca profilor le-as putea da eventual tema asta, hmmm.
ingerii felini trebuie creionati la ochi mai intai si apoi la cozile lor stufoase si zburatoare…
(in paranteza fie spus, in cartea mea de proza numita Purgatoriile, din 1998, exista o povestire numita Trimisul, in care tocmai despre un astfel de mesager atipic este vorba)
chiar asa – cum ar fi sa le dau ca tema povestea unor ingeri SOMERI! care isi cauta pazitii, intrucat fostii lor paziti i-au … concediat! daaa!
cand omuletii sunt in conflict oare nu ar fi cazul ca si ingerii sa fie in conflict? daca seamana ca pazitii lor, asa ar trebui, dar nu imi convine ideea. poate ca in vremuri de razboi, ingerii pazitori joaca sah! 🙂
iunie 17, 2010 la 8:57 pm |
îngerii păzitori au şi ei îngeri păzitori, fireşte. cel puţin teologic. nu se spune oare că sunt organizaţi în cete ierarhice? ..şi încă foarte strict, se pare.
borgesiană sau nu, o ierarhie concentrică îmi dă mai multă linişte decât una piramidală.
cât despre teme..mi-au venit în minte aşa: cum arată oare scările pe care urcă şi coboară îngerii din/în lumea noastră?
iunie 17, 2010 la 9:00 pm
plus asta: 🙂
http://poiematike.blogspot.com/2009/12/intamplari-cu-ingeri.html
iunie 18, 2010 la 6:44 am
as putea propune, de buna seama, si niste scari urcatoare/coboratoare (fiindca asa e si in viata pentru oameni). numai sa fie ingerii cu pricina doritori de asa ceva si sa nu ii doara picioarele!
prozaleta bloggarda poiematikoasa cade bine aici – e cu semn marquezian, fireste! 🙂
iunie 17, 2010 la 8:45 am |
aaa păi deci la plăcinte înainte, la război înapoi? ce îngeri. eu credeam că-s totali aşam. 😦
iunie 17, 2010 la 9:17 am |
atunci sa le dam mai intai ingerilor sa manance niste placinte, si-apoi vom vedea…:)
iunie 17, 2010 la 10:03 am |
Ah, ce as veni si io!
iunie 17, 2010 la 10:34 am |
valeriu nu prea are cum ajunge aici decat teleportat filosofic, drept care ar putea da oaresce idei… filosofice pro-angelice pentru maine?
iunie 17, 2010 la 11:38 am |
Eu i-as indemna pe domnii elevi sa deseneze un inger exterminator…
iunie 17, 2010 la 11:40 am |
Completare: nu e foarte pedagogic, dar si elevii au csmaruri cu ingeri exterminatori. Sa deseneze Ingerul-din-cosmar (asa cum il vad ei). Ingerul nu e intotdeauna angelic.
Varianta: sa deseneze un inger non-angelic.
iunie 17, 2010 la 12:02 pm |
hmmm, ar fi o „chestie”! un angelus non-angelus! ce provocare…
le-as putea oferi tema aceasta profilor!
grand merci.
iunie 17, 2010 la 3:29 pm |
hm… cred că, fiind vorba de liceeni, ar merge ca fiecare să scrie despre îngerul secolului 21. Asta ar cuprinde, cel puţin aşa mă gândesc eu, o definire subiectivă a lui şi descrierea legăturii dintre el şi restul societăţii. Cine va aspira la descrierea unui înger tip robot o va face, cine nu… se va rezuma la descrierea pufului de pe aripile lor. Cred că în astfel de provocări, în subsidiarul fiecăruia, se va cunoaşte câtă influenţă are părintele, biserica şi societatea asupra tinerilor. Pentru că, inevitabil, sunt afectaţi şi modelaţi de aceste aspecte. Ar mai putea scrie despre ce ar face dacă s-ar trezi c-un înger prăbuşit pe strada lor. S-ar mai pune problema reînălţării lui? hm…
iunie 17, 2010 la 6:12 pm |
excelenta ideea cu ingerul de inceput de secol. nu fin de siecle, ci debut de siecle…
si cu ingerul prabusit pe strada e buna ideea, desi suna deja marquezian, dupa cum stim cu totii 🙂
reinaltarea la cer? hmmm, de pritocit.
gracias, matei
iunie 17, 2010 la 6:21 pm |
Eu as zice sa le spuna Mesmeea despre lucruri si oameni pe care i-a intalnit, si care au fost, intr-un fel sau altul, ingeri pentru ea. Sa le spuna cum nu intotdeauna oamenii au fost liberi sa aiba un inger sau sa vobeasca despre el, ba chiar si vremuri cand s-au simtit parasiti de el.
Sa gaseasca acesti copilandri lucruri pe post de ingeri, poate totemuri personale, poate talismane (evident, nu cu aceste nume).
Si neaparat eu as face cu ei poate nu un „cadavre exquis”, ci un „corps angelique vivant” – sa scrie fiecare ceva, cu gandul prietenesc sau furios la inger.
Cum si-ar ruga ingerul, cum l-ar certa?
Si tot asa, si tot asa…
iunie 17, 2010 la 6:56 pm |
uh, describor, pai daca le-as spune/povesti eu despre oamenii intalniti si care au fost ingeri pentru mine, ar trebui sa fiu blocata intre cer si pamant!
dar e ingenioasa ideea si m-a prins… asa ca am sa le spun. da, totemuri, talismane etc., toate acestea pot fi povestite minunat.
corpul angelic viu (traitor) il putem face si noi, nu-i asa, candva?
iunie 17, 2010 la 7:31 pm |
Pai se spune ce se poate spune. 🙂
Si corpul angelic da, de buna seama.
iunie 18, 2010 la 7:27 am |
anumite idei ale psihoterapiei contemporane afirma ca a scrie o poveste poate fi un laborator experimental in care firea umana isi cauta vindecarea. in cazul adolescentilor as spune eu, exprimarea coerenta a creativitatii poate conduce inspre rezolvarea unor conflicte interioare si spre construirea unei identitati de sine.
eu le-as spune in acest caz despre ingeri ca, au fost sortiti caderii, pentru ca si-au dorit sa fie precum oamenii. ca in cadere, si-au pierdut aripile. si pentru ca au iubit atat de mult aceste fiinte, Dumnezeu le-a spus ca isi pot recapata aripile doar in momentul in care oamenii invata sa se inalte deasupra conditiei umane. cu fiecare zbor in sus, fiecarui veghetor al unui om ii cresc aripirile. tinerii pot fi invitati sa isi imagineze cum se sudeaza oasele aripilor- daca au capacitate fabulatorie sa adapteze aceste aripi la zbor:), cum cresc nervurile, cu fiecare centimetru, etc….
cu alte cuvinte, tinerii trebuie sa considere ca sunt ei ingerii ingerilor. ca prin anumite caderi- probleme personale in psihoterapie, ei se inalta- depasesc situatiile de criza, cautand in actul creativ initiat de dumneavoastra metode originale …
precum intr-o poveste care incepe cu..”a fost odata ” si se sfarseste cu |si au trait fericiti, pana la adanci batraneti…iar la sfarsit, ingerul i-a luat pe aripile construite de ei inspre un rai promis etc etc etc”
iunie 18, 2010 la 7:52 am |
explicatia de la inceput ar fi cam laborioasa pentru copiii acestia pe care am sa ii intalnesc astazi. miza terapeutica nu este de lepadat, dar nu stiu daca se potriveste in contextul atelierului meu literar. mai degraba nu.
in schimb mi se pare binevenita ideea ca copiii sa se inchipuie chiar ei a fi ingerii ingerilor, asa ca le voi livra acest lucru, gracias pentru sugestie!
iunie 18, 2010 la 11:48 am |
Mi-as imagina doi ingeri, cu aripile unite(adica fiecare sa aiba cate o aripa, iar ele sa fie unite), ar umbla legati unul de altul si ar fi cuminti si ne-ar pazi. Un inger care te pazeste la bucurie(sa nu pici in excese0 si altul care te pazeste la necaz
iunie 18, 2010 la 5:45 pm |
coramica, am primit prea tarziu sugestia, fiindca tocmai m-am intors de la atelier, cu vreo 5 textulete, din care voi posta fragmente…
iunie 18, 2010 la 4:16 pm |
Nu e corect… Chiar daca eu mai am doar 5 zile pana fac 18 (asadar dupa nu ma mai incadrez in standard) , nu mi se pare cinstit! Vreau si eu la un atelier de creatie cu domnia ta,dar daca nu sunt din bucuresti trebuie sa ma transform in inger sinucigas ca sa pot zbura la timp? de fapt ce mai.. cu siguranta acum sunteti in plina creatie. Mult succes! (desi astept si ca Iasul sa nu mai fie neglijat de entitatea Mesmeica!) 😛
iunie 18, 2010 la 5:47 pm |
satanic vals va avea sansa sa se mesmeizeze literar pe blogul acesta joia viitoare, cand incep un experiment de exquisite corpse virtual… deci ochi si urechi luni si joi, stiu eu de ce spun ceea ce spun 🙂
iunie 18, 2010 la 6:19 pm |
Luni si joi, deci…
iunie 18, 2010 la 6:27 pm |
exact. luni postez fragmente din textuletele pro-angelice ale elevilor de la atelier. joi lansez ceva…