până la capătul lumii

Bucuria maximă a Tiff-ului 2010 este pentru mine prezența firească și nobilă a lui Wim Wenders. Nu pentru că am avut vreme de zece ani obsesie pentru Cerul deasupra Berlinului și vreun an pentru The Million Dollar Hotel, ci întrucât Wenders chiar este un regizor cu stil și marcaj aparte, de talie egală cu David Lynch, Peter Greenaway sau Lars von Trier (ceilalți preferați ai mei dintre contemporanii maturi spre bătrânețe). O prezență împlinitoare la nivelul sfioșeniei sale umane (un mare creator, modest uman, fără ifose) și la nivelul artei poetice-regizorale pe care a izbutit să o schițeze în răspunsurile concentrate la întrebările destul de inteligente (chiar dacă nu foarte inteligente) care i s-au pus la Cluj. Cred că nu voi avea cum să uit vreodată noaptea nebunească de 1 iunie spre 2 iunie, când de la ora opt seara la două noaptea am stat, vreo sută de oameni de toate vârstele, și am vizionat în rafale Până la capătul lumii, versiunea integrală de patru ore și jumătate, la care au acces doar gurmeții (altfel, versiunea oficială are doar două ore și jumătate). O capodoperă a genului road-movie, probabil cel mai important film de acest tip, nu doar pentru călătoria prelucrată post-kerouachian (și chiar post-nabokovian, deși neînțelegătorii vor strâmba din nas la spusele mele !), ci și pentru sensul bifurcat al capătului lumii: există un capăt al lumii în noi și de-abia apoi (da, de-abia apoi) un capăt geografic, spațial, temporal, religios al lumii! Apocalipsa dinăuntru și de-abia apoi cea dinafară, eventual. Topografic, nu e chiar atât de greu să fii picaro și globetrotter de la Veneția la Paris, Berlin, San Francisco până în China, Japonia și Australia. Iar atunci când cauți capătul lumii chiar îl găsești: uneori este o stare acută de auto-neînțelegere și angoasă, alteori o formă de plictiseală ritualică, dusă la extrem, alteori o căutare în vid sau o golire lăuntrică precum o vomă nonfizică, alteori o lipsă absolută de credință  în simpla mântuire omenească (dincolo sau în afara lui Dumnezeu). Alteori, capătul lumii este chiar drogarea de sine cu vise, halucinații, bulimie vizuală autoindusă. Din așa ceva nu se poate ieși decât dacă respectivul capăt al lumii are un adjuvant de serviciu, un dezintoxicator benevol pe post de înger păzitor pragmatic. Până la capătul lumii a meritat și pentru maturitatea de lux actoricesc a actriței-fetiș Solveig Dommartin (chiar dacă îmi displac picioarele ei împiedicate de păpușă stricată), a lui William Hurt (superbisim, așa cum ar fi trebuit să fie utilizat dintotdeauna) și Sam Neill. Și ar mai fi, și ar mai tot fi de spus (de pildă, despre sonoritățile U2 și Peter Gabriel care se întrețes în film).

Anunțuri

4 răspunsuri to “până la capătul lumii”

  1. FID DeScribor Says:

    Da, suna halucinant. Aproape ca si mai interesant mi se pare scena celor o suta de oameni care se uitau. E numai bun de titlu: Cei o suta care se uita.
    Mai e un film, Babel, un pic (prea) fracturat, dar frumos.
    Capatul lumii, asta da, exista si e uneori o ameteala, o inchidere a tuturor simturilor, poate o amutire, instinctul pierdut al corpului de a-si bloca simturile, deschizand porii altui tip de piele, mentala poate, o vedere fantasmatica.

  2. mesmeea cuttita Says:

    cei 100 erau aproape toti bautori de cafele la miezul noptii si isi treceau pungile de pop-corn de la unii la altii. iar oasele trozneau sa se dezmorteasca… in timp ce „sfanta” calatorie post-kerouachiana se desfasura pe indelete.

  3. FID DeScribor Says:

    Si uite asa incepu romanul… 🙂

  4. mesmeea cuttita Says:

    buna idee! 🙂 pentru un mic on the road…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: