Tiffaniada mea din 2010

Maratonul meu de anul acesta, la Tiff (căruia îi spun Tiffaniada, în cinstea rochiilor lui Audrey Hepburn care mi-au căzut cu tronc de multă vreme deja, a se vedea mostre în Breakfast at Tiffany), scotocește prin următoarele filme (acasă nu am uitat de aproape integrala Ingmar Bergman, dar fac relativă pauză cât ține Tiff-ul): 1. Ellie Parker, 2. Imaculata concepție a peștișorului albastru, 3. Până la capătul lumii, 4. Povești din Kars, 5. Păpușa gonflabilă, 6. Amer, 7. La mare, 8. Am omorât-o pe mama, 9. Canin, 10. Nimfa, 11. Road Movie, 12. Cold Souls. Am văzut deja Mother (excelent film) și regret că nu am văzut Café Noir (un palimpsest din Dostoievski și Goethe, pare-se), care tocmai rulează acum când postez eu pe blog (l-am ratat din pricini obiective). Unele filme vor fi dimineața, altele de la miezul nopții, așa că mă așteaptă zile bogate și grele, în care somnul va fi sublimat sau preschimbat în altceva! În total 13 filme, număr cu tâlc. Nu o să citesc mai nimic în săptămâna aceasta, dar o să scriu cu certitudine niscaiva ciudățenii, generate de starea de nesomn și imagini în șuvoi. Nu am uitat de Julian Barnes, dar serialul despre spusele lui va dura destul, așa că nu-i nicio grabă. Îmi displace reclama de anul acesta a Tiff-ului (ca și aceea de anul trecut), grobiană și infantilă în același timp, dar cum Tiffaniada este voluptatea mea de început de vară și semi-vacanță, passons, passons! Este, oricum, cel mai grozav lucru care se petrece în Clujeusis, de câțiva ani încoace, la care eu mustacesc voioasă și cinefilă prin toți porii.