împotriva aramei sunătoare

Mărturisesc că am vrut de mai multe ori de-a lungul ultimilor ani să fac un soi de mesmeic close reading pe un text major (filosofic, literar, religios) despre dragoste. Și am cochetat cu tot felul de texte. Aplecarea mea specială a fost întotdeauna spre spusele meșteșugite ale Apostolului Pavel în Cea dintâi Epistolă către Corinteni, capitolul 13, de la început până la capăt. Cei cunoscători și gurmeți își aduc cu siguranță aminte: Toate limbile omenești și îngerești de le-aș vorbi, dacă nu am dragoste, m-am făcut aramă sunătoare ori chimbal gălăgios. Și finalul –  Ci acum: credința, nădejdea, dragostea – rămân aceste trei. Dar mai mare între ele este dragostea. Am început de câteva ori să scriu despre și să analizez iscusitele fraze ale apostolului, dar de fiecare dată m-am poticnit cu de la sine putere, ca și cum nu s-ar fi cuvenit sau ca și cum cuvintele mele ar fi fost prea lăturalnice. Întotdeauna m-am temut de suprainterpretare și de subinterpretare (eu asupra altora și alții asupră-mi). Și iată că acum îmi iau inima în dinți, fiindcă prea mult mi-am dorit acest lucru. Dar nu de spusele priceputului apostol mă voi atinge (destui alții s-au atins deja de ele – de renunțat nu am renunțat și o voi face eu cândva, dar mai încolo), ci de unul din capitolele prezente în romanul  O istorie a lumii în 10 capitole și jumătate de Julian Barnes. Este, de altfel, ultima carte pe care am selectat-o pentru a mea Bibliotekă Straniotekă și nu îmi pare rău deloc. În bucata de text numită Paranteză, Barnes scrie despre dragoste exact ceea ce mi-am dorit eu de mult timp să găsesc într-o carte, astfel încât să comentez și să adnotez și să boscorodesc. Drept care micul text aici prezent este un fel de avertisment la un serial mesmeic care nu știu cât va dura, dar care deja m-a prins într-o dorită menghină de pritocit cuvinte, sensuri, idei. Ah!

Anunțuri

6 răspunsuri to “împotriva aramei sunătoare”

  1. Valeriu Says:

    Daca e vorba de iubire, de amor, de dragoste, nu conteaza cit va dura serialul. Asadar: sa vedem / sa citim / sa discutam ce va urma…

  2. mesmeea cuttita Says:

    eu nu i-as zice amor, ci dragoste (parca nici iubire nu imi place, desi mai folosesc cuvantul si il voi mai tot folosi)!

  3. Valeriu Says:

    Pai, amor e singurul termen care ne vine de la stramosii latini. Liubovul si dragostirile le-am luat, cred, din alta parte. Mai mult, insusi Eminescu intreba „Ce e amoriul?” si raspundea – cuviincios si metafizic – ca e „un lung prilej pentru durere”. Durere vine tot de la romani: dolor.

  4. mesmeea cuttita Says:

    asa este, dar desi cuvantul vine din latineste suna cam superficial in urechile noastre de acum! pur si simplu suna rau, facil, banal.
    drept care intotdeauna am preferat cuvintele cu pricina (in chestiunea inimii) venite de pe urgisitoarea cale ruseasca…

  5. Jurnalul ipohondrului Says:

    amortis, da o iubire pana la moarte… e mai nasoala decat cutia de dormit , totusi. eu nu suport iubirea.of!!!

  6. mesmeea cuttita Says:

    ciudat domn este Ipohondr!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: