iubirea pieptănată și iubirea vâlvoi

Herta Müller (care are o scriitură migălită la sânge, semiotic vorbind, cel puțin în Animalul inimii și în Regele se-nclină și ucide) spune la un moment dat că iubirea cea mai vie crește „ca dinții copiilor, ca părul, ca unghiile”. Reiese că este vorba despre o iubire care crește fără țarc, fără granițe, cu părul vâlvoi, nepieptănat ori chiar cu unghiile murdare și netăiate, nearanjate. Există, prin urmare, iubirea disciplinată, cuminte, ascultătoare, tunsă, pieptănată, și, pe de altă parte, iubirea neascultătoare, nepieptănată, netunsă, indisciplinată. Nu știu dacă ele trebuie despărțite atât de radical, fiindcă amândouă pot fi blestemate și binecuvântate în felul lor. Lucrurile stau mai degrabă hibrid în viață și în cărți. Chiar și în cea mai cuminte iubire și tot există un grăunte de nebunie. Chiar și în cea mai necuminte iubire și tot există un grăunte de înțelepciune și rigoare. Cât despre splendori și întunecimi, cum spuneam deja, ele există și într-una, și într-alta. Aș putea da și cu banul, la noroc, ca să decidă sentențios hazardul în locul meu.

Părul și unghiile le cresc întrucâtva învălmășit chiar și morților. Nu și dinții – aceștia nu mai cresc deloc. Dar despre cei morți știm preabine că ei nu mai au cum să iubească. În schimb pot să fie iubiți cumplit, uneori.

Anunțuri

26 răspunsuri to “iubirea pieptănată și iubirea vâlvoi”

  1. fumurescu Says:

    …asta a fost bun.

  2. L.R.E Says:

    Nepieptănată da! Mereu aşa o văd! Tunsă la fiecare deziluzie , aşa mi se întâmplă, ba chiar vopsită în fiecare zi în altă culoare … şi cât mai iubim morţii!!!!

  3. mesmeea cuttita Says:

    la parul vopsit in fiecare zi nu m-am gandit, prin urmare e musai un adaos la cogitatiunea mea!

    (neobisnuit ar fi si de dorit ca si mortii sa ne iubeasca pe noi, daca ar fi posibil!)

  4. Anemone Says:

    Da, e, pana la urma, un cliseu cultural sa consideri ca valvoiul e neaparat reflexul dezordinii, al necurateniei sau forma de exprimare a unei libertati interioare, a unei rebeliuni ( ma gandesc si la frizurile compozitorilor romantici, Berlioz, Schubert, etc). Cred ca uneori valvoiul e mai degraba un pieptanat cu mult aer, cu multa voce si self-esteem. Asta apropo de podoaba capilara a regretatei Sarah Fawcett. Pe de alta parte nimeni nu poate sti cata ura, revolta si frauda se afla cuminte ascunse intr-un coc cat nuca de coc-os pe ceafa. Asa ca subscriu si eu categoriei de ‘hibrid’ sub care e vazuta dragostea, cu sau fara peruca.

    • mesmeea cuttita Says:

      am putea, de fapt, să lansăm pe piața emotională o nouă categorie sufletească de măsurare a „lucrurilor omenești”, aceea a vâlvoiului…

  5. coramica Says:

    Eu m-am gandit ca iubirea are multe feţe, dar chiar nepieptanata sau tunsă…Da, poate fi şi nepieptănată, dacă are legătură cu pasiunea, cu cât suflet pui în ea, cu cât te învăluie. Mi-aş imagina-o ca pe un păr lung pânâ la călcâie.

    Cât despre morţi…ei nu mai pot iubi acum, dar au iubit odată

  6. corina Says:

    eu cred ca mortii iubesc, blestemul lor e ca nu o mai pot spune sau arata. uneori si cei vii patesc asta, atunci se cheama ca sint morti care trec drept vii.

    nu-mi pot imagina o iubire care-i de la inceput disciplinata, tunsa, cu unghii taiate si batista curata in buzunar. eu o vad ca pe o salbaticiune care intra de bunavoie in cusca si arunca cheia cit mai departe.

    ei, citi morti si citi vii pe lumea asta, tot atitea dragoste.

    • mesmeea cuttita Says:

      mortii care sunt vii si viii care sunt morti. de iubire au avut parte cu totii (daca au fost norocosi), candva.
      nici nu mi-o inchipui pe corinaki in ipostaza disciplinata, chiar daca tunsa scurt (chiar baieteste) mi-o inchipui 🙂

  7. ora25 Says:

    dap, nici eu nu prea ştiu cum e cu iubirea tunsă sau vâlvoi, pare tinerească şi sportivă. eu o văd mai cu seamă prelungă şi foarte încâlcită 😀 cu mici lilieci şi cuiburi de bufniţe printre noduri.

  8. mesmeea cuttita Says:

    imi convine imaginea ultima. poate mai putin liliecii, cat cuiburile de bufnite…

  9. FID DeScribor Says:

    Cred ca iubirea aceea de la H.M. era (cum si este de fapt, stie si Mesmeea la fel de bine, chiar daca de pe alt cerc; e un cerc permeabil si luminiscent, asa zic) un fel de forta care, orice ai face, odata declansata, rasare de peste tot, ca o iarba, ca niste cili care se regenereaza tot timpul, ca niste radiatii, atata timp cat interiorul din care se hraneste este si el vital. O forta „radioactiva”, poate?!
    Ea creste cu rapiditate si extinde limitele intocmai cum in vechime, o simpla piele de taur facuta fasii, avea sa se transforme intr-o suprafata enorma, care avea sa fie cetate.
    Pana aici stiu, pana aici vorbesc. Nu stiu nici de tunsa, nici de valvoi, ca eu sunt aproape ras pe cap.

  10. mesmeea cuttita Says:

    un cerc luminiscent cu cili cred ca si-ar dori oricine! (dar nu stiu daca e chiar forta radioactiva, sic!)
    ceea ce stiu este ca as locui, la o adica, intr-o cetate care a fost odinioara o piele de taur.
    cat despre faptul ca esti ras in cap, sher de-scrib, asta e chiar o imagine captivanta. cel ras in cap e tot un fel de valvoi, doar ca scris cu cerneala invizibila, poate.

  11. iarina Says:

    Poate cercul cu cili e un cercel ca un ochi interior.
    Am mai intrezarit si iubirea tanara cu par lung si alb, nu cuminte, ci mai mult precum un cal salbatic (sau chiar o nalucire).

  12. mesmeea cuttita Says:

    par lung si alb de care sa fi fost? valvoi sau lins? 🙂

  13. iarina Says:

    tapat – lins la suprafaţă si încurcat dedesubt:) un vîlvoi ascuns.

  14. mesmeea cuttita Says:

    good point!

  15. FID DeScribor Says:

    Sher De Scribor suna excelent!

  16. mesmeeacuttita Says:

    🙂 inseamna ca va trebui sa imi gasesti si tu o adresare incantatorie macar!

  17. FID DeScribor Says:

    Mesmeea Fiammesa poate?

  18. mesmeea cuttita Says:

    hmmm 🙂 (asa ne putem juca oricat)

  19. Valeriu Says:

    Putem iubi si mortii de tipul: „un mort frumos, cu ochii vii”. Fantasma lor (a mortilor) creste in amintirea noastra necontenit.

  20. mesmeea cuttita Says:

    fireste ca putem…

  21. Jurnalul ipohondrului Says:

    iubire sau amortis sau moarte.eu totusi cred ca iubirea e mai cumplita decat moartea. macar moartea e ceva care pune capat, insa iubirea te chinuie.

  22. mesmeea cuttita Says:

    cam asa intr-adevar 🙂
    dar este si implinitoare maximal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: