cititorul mort khazaric

Ca metaficțiune, Dicționarul khazar se dovedește a fi o carte borgesiană de nisip, moștenind și reciclând (reinvestind) trucurile scriitorului argentinian; ideea de roman este minată prin implozie, iar condiția cititorului este bulversată în sens extrem prin experimentul la care este supus acesta (el trebuie să fie un experimentalist și, în același timp, un erudit cu tendință!). În privința cititorului, autorul este chiar mai vădit implicat în a-l mina, întrucât Dicționarul khazar începe nu în zadar cu următoarea dedicație și precizare:

„Aici zace cititorul

Care nu va deschide niciodată

Această carte. Aici e mort pe vecie.”

Desigur, cititorul este mort în chip simbolic, datorită regimului alter propus de romanul lui Pavić, întrucât romanul de față și lectura sa pot fi adaptate în funcție de fiecare cititor, oricine având posibilitatea de a consulta și construi un dicționar khazar unic, datorită cheii de lectură asumat subiective. Nici măcar nu este nevoie ca Dicționarul khazar să fie citit în totalitate – ce provocare mai mare decât atât? Apoi, cartea poate fi parcursă de la stânga la dreapta și invers sau chiar în diagonală. Firește, autorul se joacă viclean cu stimabilul cititor, răsucindu-l pe toate părțile și năucindu-l. La un moment dat este intuită (și intuibilă) în roman chiar o lege internă a creatorului multiplu: „Ce-ar fi dacă s-ar ticlui un lexicon al cuvintelor din care e făcută o carte, pentru ca mai apoi cititorul să și-o încropească singur?” Sugestia este aceea că fiecare cititor își poate încropi, de fapt, dicționarul său personal, în funcție de coordonatele minime indicate de autor. În Observațiile finale ale Dicționarului khazar, Milorad Pavić este și mai radical în năucirea și pervertirea cititorului: „O carte folosită la citit poate fi lecuită sau ucisă. Cum la fel de bine poate fi schimbată, îngrășată ori violată. Sau i se poate schimba cursul, căci mereu se pierde ceva dintr-o carte, mai cad niște litere printre rânduri, se mai pierd niște pagini printre degete, așa cum altele ți se înfoaie în fața ochilor ca o varză.” Avem aici un soi de autodefiniție sau autoportret pe care Pavić îl dă și îl face romanului său: acesta poate fi orice (mă refer la structură, statut) drept care i se poate face orice operație, exclusiv prin lectura individuală (nicidecum colectivă) – romanul poate fi sporit sau împuținat, tămăduit sau înveninat, adăugit sau tăiat.

P. S.

Aș fi vrut să scriu și eu un soi de dicționar post-khazaric! Încă mai vreau…

Anunțuri

6 răspunsuri to “cititorul mort khazaric”

  1. voroncas Says:

    sau (doar) mesme(r)ic.

  2. mesmeea cuttita Says:

    poate mesmerizant 🙂
    (ca sa dovedesc ca cititorul nu e mort)

  3. Valeriu Says:

    Cartea lui Pavic poate fi citita ca enciclopediile: in toate sensurile si pornind de la oricare pagina. Foarte interesanta si folositoare nota (pentru preocuparile mele actuale). Danke!

  4. mesmeea cuttita Says:

    dictionarul khazar este o enciclopedie sucita si ezoterica, de aici cireasa de pe tort pe care o ofera!
    ezotericii pot sporovai la nesfarsit despre khazaria …

  5. Jurnalul ipohondrului Says:

    e exact ceea ce ar trebui sa faca o carte. sa te prinda intre paginile ei.

  6. mesmeeacuttita Says:

    corect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: