Cum ar fi să dormim într-o cutie de somn de câte ori ne-am opri într-un oraș mare? Dimensiuni: 2 m x 1,40 m x 2,30 m . Create pentru a putea fi instalate în gări și aeroporturi, locuri publice sau orașe unde toate camerele hotelurilor sunt de obicei complet rezervate. Spațiul include pat, lenjerie, sistem de ventilație și alte utilități. Plata se face la terminale, de unde clienții vor primi o cheie electronică achizitionabilă de la 15 minute în sus.
Am de gând să negociez o astfel de cutie de dormit cu un designer clujean care are o minifabrică de materiale plastice. Și am vorbit cu un prieten care are o grădină în afara Clujului (grădină pustie, de bună seamă, adică fără vreo locuință sau vreun chioșc ; dar grădină cu iarbă înaltă, altfel cum !) și care mi-a spus că nu are nimic împotrivă să îmi plasez, vara, cutia de somn în grădina lui, atâta vreme cât nimeni nu calcă pe-acolo, nici chiar el. Iar când se vor anunța călcători de grădină, atunci îmi voi lua cutia de somn în spinare (într-un taxi de tip papuc deschis la călcâi) și o voi depozita în garajul blocului unde am copilărit (aici va și hiberna cutiuța). Așa să fie ! Cutia de somn stimulează destule ficțiuni numai bune de scris. Deja mă bântuie câteva…
Mesmeea Cuttita's Blog 
aprilie 27, 2010 la 3:11 pm |
…mă gândesc, deşi poate suna forţat, că am semăna pe alocuri cu melcii. Că numai noi ne-am şti intratul şi ieşitul din cochilie. Sigur, aparent ne-am mişca mai rapid. Mai rapid, întrucât n-am mai sta să ungem pietrele cu seul nostru. Mă gândesc apoi că am putea sui cutia în vârfuri de copaci, pe capul blocurilor locuite de păsări. Uite, cred că am fi mai aproape şi de păsări. Pentru că, împrumutând metoda lor, cutia ar deveni cuib. Ar putea fi orice spaţiul acela de cutie, în faptă. Poate chiar locul liber în care ne-am dedubla. Ar fi un buzunar de lume! O corabie beată ar fi.
Oricum, sună bine! mi-ar trebui şi mie o cutie-pântec în care să dorm, un pântec pe care să-l pot purta prin tărâmul pustiit. Prin ist tărâm pustiit!
aprilie 27, 2010 la 4:24 pm |
atentiune, atentiune, matei! cutia de somn este pentru doua fapturi, are doua paturi. deci e nevoie de partener de povesti si gradini, chiar daca nu neaparat de somn (in fotografie se vede, cred, ca exista doua luminisuri pe post de ferestre…)
o cutie de somn are sistemul acela de paturi suprapuse, cum unii dintre noi am vazut in copilarie!
nu m-am gandit ca am semana cu melcii intr-o astfel de cutiuta, dar ma voi gandi de-acum! 🙂
cat despre o astfel de cutie de plasat in copaci, cineva s-a gandit deja la o solutie asemanatoare (chiar daca nu atat de pusa la punct) – a se vedea simpaticul roman Baronul din copaci de Italo Calvino.
aprilie 27, 2010 la 3:37 pm |
plus că ar fi foarte practice pentru apele învolburate ale souconştientului :d
mie mi-ar plăcea să fie cutia mea de somn cu tambur sau manivelă ca la cutiile muzicale la care să poată învîrti cineva (de încredere!) dinafară cînd las io vorbă să mi se prelungească somnul şi să nu fiu nevoită să ies pe-afară. „învîrte-mă două zile la rînd”, să zicem
aprilie 27, 2010 la 4:26 pm |
si mie imi trecuse prin minte sa fac din cutia de somn si un soi de cutie muzicala!
la invartitul ei o voi pune pe foxy, n’est pas?
aprilie 27, 2010 la 4:52 pm
o, da. mi-ar plăcea
aprilie 27, 2010 la 3:54 pm |
mici sicrie 😀
aprilie 27, 2010 la 4:28 pm |
cu(-)farase (sipetoame) mai degraba (si uite, oro, ca tot la poetica farasului ajungem, cum-necum, parca-i un facut :))
aprilie 27, 2010 la 4:31 pm
🙂 am s-o reascult pe jeni făraş cu „the power of love”, dar direct de pe pe finalul lui der siebente kontinent
aprilie 27, 2010 la 4:35 pm
pana la urma vom afla si un fa(ga)ras ori magaras de tras de urechi, din pricina poeticii acesteia care isi baga nasul pana si atunci cand e vorba despre o cutie-de-somn 🙂
dar oare jeni(act) stie ca are o tiza?
aprilie 27, 2010 la 4:39 pm
ar fi fost şi mai bine ca numele complet al tizei să fie jenifăract. 🙂
aprilie 27, 2010 la 4:52 pm
jeni fără acte pe făras 😦
aprilie 27, 2010 la 5:37 pm
🙂 la noi la kolosvar numele jeni se rosteste jen si de aici se poate ajunge usor la jansenism!
sau am putea inventa laolalta, toate trei, jenifarad (suna arabeste) ori jenifarat (cuvant inrudit vag cu adevarat!). sau jenfahrenheit (in acest caz stiti voi la ce ma refer, desi e mai complicat)
eh, jeni sa nu se bosumfle, fiindca actul ei este unul teatral, iar nu unul contopist (cartea de identitate, de pilda)!
aprilie 27, 2010 la 5:49 pm
ori jenifirefox 🙂
aprilie 27, 2010 la 6:16 pm
dar jenifrox cum suna? o sa sughita foxy! 🙂
aprilie 27, 2010 la 7:10 pm
jenifoxtrot 🙂 o să ne pedepsească!
aprilie 27, 2010 la 8:48 pm
jeniostrogot! 🙂 de ce sa ne certe? ca doar ne jucam si facem giumbuslucuri!
aprilie 27, 2010 la 9:05 pm
că-i luăm numele în deşert 🙂
aprilie 28, 2010 la 5:47 am
desertul ludic nu se pune la socoteala… ca este cu noroc 🙂
aprilie 28, 2010 la 1:06 pm |
am rînjit, am rînjit 😀
aprilie 27, 2010 la 3:59 pm |
As vrea sa am in cutia mea de somn o muzica lenta, sa o pun pe malul marii si sa stau acolo, sa visez cu ochii deschisi. Daca as adormi, as visa marea, algele, pescarusii, as scrie o poveste despre tot ce as simti. O intrebare: catelusa mea poate sta undeva pe aproape? Sau o fi loc si pt ea in cutie?
aprilie 27, 2010 la 4:29 pm |
incap si animalute in cutie, cred. dar pe malul marii nu e prea indicat sa stea o astfel de cutiuta, din pricina fluxului si refluxului…
aprilie 27, 2010 la 5:41 pm |
E si un film, cu niste copii care si-au construit o cutie si cand intra acolo, se produc tot felul de plutiri si altele. Mie imi placeau si cutiile de somn ale Avatar-ului, dar mai ales somnul de acolo si, poate, mai mult decat asta, odihna, ideea de respiratie profunda care se identifica cu visul. E frumoasa gradina cu ierburi inalte, precum gradina salbatica si fosnitor-vorbitoare a Stalkerului
aprilie 27, 2010 la 5:46 pm |
sunt tot soiul de cutii si cutiute pe lumea asta, multe din ele de deschis si scotocit. altele de inchis pentru totdeauna. dar o cutiuta de somn cred ca si-ar dori oricine la venezia, de pilda, pe un pod mic, izolat (dar in niciun caz in cimitirul san michele).
nu stiu de jocul/filmul cu pricina de care vorbesti, de-scribor!
cand eram mica si ma jucam la bloc cu ceilalti ne faceam vara corturi din cearceafuri si invelitori de pat ori chiar paturi…
aprilie 27, 2010 la 5:51 pm |
Trebuie sa il caut, sa vad cum se numea…
Si eu construiam asa ceva; in orice caz, Mesmeea s-a gandit bine, caci cutia asta e de multe feluri, iar puterile ei nebanuite.
aprilie 27, 2010 la 7:28 pm |
eu nu cred in spatiul asta cutie-de-somn(-si-de-vise-adica), datator de claustrofobie, care – cumva paradoxal – ne-ar face sa iesim din noi insine tocmai prin/din preaplinul de a fi cu noi insine.
sa fie un spatiu mic la exterior si nelimitat pe interior?
aprilie 27, 2010 la 8:50 pm |
ce-ar spune insusi ilarie voronca in acest caz? 🙂
cutiuta-de-somn nu inseamna neaparat si de vise. poate sa fie si o cutiuta somnambulica!
aprilie 29, 2010 la 1:13 pm |
O vizuina luminata sau neluminata, dupa caz?
aprilie 29, 2010 la 2:03 pm |
o vizuina straluminata!
mai 21, 2010 la 7:11 am |
ei, cutia asta de somn nu ma duce nicidecum la cutia cu vise ci la o serializare, la un Charles Dickens sau orice alte teorii marxiste.m-as simti sufocat intr-o cutie din asta.la fel ca si Barbie in cutia de prezentare.hahahaahaha
mai 21, 2010 la 10:17 am |
exista si varianta masculina a papusii barbie, adica domnisorul ken! 🙂
(din cate stiu)
mai 22, 2010 la 9:46 am |
tot nu rezolva problema.