variatur

Aseară am văzut până la capăt Total Eclipse, filmul despre Rimbaud și Verlaine (cu Leo DiCaprio în rolul teribil al lui Rimbaud, probabil cel mai bun DiCaprio după rolul oligofrenului din What’s eating Gilbert Grape?, alături de Johnny Depp). Am recitit pentru a patruzecea oară The Waste Land. De data asta, am făcut fixație pentru două versuri (altele decât de obicei): I will show you fear in a handful of dust și These fragments I have shored against my ruins. Oricum, cea mai adâncă traducere românească a titlului mi se pare a fi  Tărâmul pustiit (made in Mircea Ivănescu) și nu Țara pustie. M-am jucat cu noua cutie cu mirodenii (13 la număr) pe care am primit-o împreună cu o râșniță mignonă din metal aurit: și tot miros piperul roșu, negru și alb, pe care îl amestec cu șofran, chilli și páprika. Unul din cei trei cactuși ai mei mi-a dat a înțelege că în curând va izbucni cu zece flori albe (am numărat mugurii), așa că-s bucuroasă fok. Am făcut curat prin sertare și am găsit Vrăjitorul din Oz, în format uriaș, carte primită de la S. Am recitit scena tornadei. Precum casa răsturnată luată de tornadă e și capul meu de la norii cu cenușă. Astăzi o să mă uit la Plânsul lui Nietzsche. Poate o să ascult și puțin The Mars Volta (albumul lor mai difícil, The Bedlam in Goliath). Sunt somnoroasă, am băut două cafele și un ceai englezesc și tot degeaba. H mi-a spus miercuri seara că norii cu cenușă îi pleoștesc pe lei (y compris leoaice), așa încât să nu mă mir! N-am chef de scris nimic. Răsfoiesc o cărțulie cât degetul meu mic de înaltă, un soi de dicționar pitic despre ciocolată (o să mai scriu pe blog despre el): costă 5 lire sterline și e un op primit de Claustrophobus de la o admiratoare. Parcă m-aș uita puțin la South Park. Domnul Anir a primit cadou și un album uriaș despre Jocurile atletice și sanctuarele din Grecia antică. Răsfoiesc și pre aici…

Anunțuri

27 răspunsuri to “variatur”

  1. Jurnalul ipohondrului Says:

    Am vazut si eu filmul cu Leonardo DiCaprio. Desi este un actor care ma calca pe nervi, trebuie sa recunosc ca a jucat impecabil. Viata dumneavoastra pare interesanta. Aveti timp sa va rasfatati de dimineata cu un ceai.:) Cat as vrea si eu sa am timp de asa ceva. De obicei sunt prins intr-o cascasa de lucruri de facut incat uit de lucrurile marunte si simple care dau savoare vietii.

    • mesmeeacuttita Says:

      DiCaprio e minunat ca Rimbaud, dar nu mai minunat, totusi, decat in rolul foarte dificil din „What’s eating Gilbert Grape”! (nici eu nu il agreez neaparat in alte roluri).

      un ceai englezesc (de dimineata si dupa-amiaza) este un rasfat de adaptare, ca sa zic asa…

    • Jurnalul ipohondrului Says:

      Doar ceai englezesc?

  2. FID DeScribor Says:

    Iar printre lastarii din imagine pare ca s-ar ascunde intrarea intr-o pestera. Au e doar vreo nalucire iscata de aerul somnolent de dupa-amiaza?

  3. mesmeeacuttita Says:

    pestera himerelor sa fie?
    sa spulberam somnul putin? 🙂

  4. radacina de piper alb Says:

    hi, ce mi-a plăcut torceala din această însemnare somnoroasă, aşa ca o pisică lungă şi lenesă. şi mi-a făcut poftă de ciocolată. mă duc să halesc 🙂

  5. valeriu Says:

    Minunile sint mai mereu simple si mici. Tocmai de aceea nu le vedem.

    Io, totusi, ma mir de cite lucruri poate face o poeta cind e somnoroasa. Si ma mir si mai tare de cite lucruri face, cind nu e somnoroasa…

  6. Jurnalul ipohondrului Says:

    Totusi e mai bine sa fii mereu la limita: somn-nesomn.:)

  7. ora25 Says:

    în schimb plânsul lui n. – filmul – e ceva de speriat. un nietzsche cu osebire caragios, caraghios rău de tot, spre ridicol, ba nu, spre ridicul, cumva am senzaţia că nu era un efect scontat de regizor, că dacă ar fi, chiar m-aş bucura, m-am distrat foarte, dar sigur nu-i, bănuiesc că fiind ecranizare a încercat să se ţină după carte (pe care n-am citit-o dat fiind că făcea furori printre persoane care nu-mi plăceau 🙂 ).

  8. mesmeea cuttita Says:

    nu-i rău plansul lui nietzsche, daca îl iei ca film care propune o ciudăţenie filosofică la originea psihanalizei (nietzsche) si mai ales daca îl percepi ca ironic, in acelasi timp, la adresa psihanalizei.
    e un film-cacealma, in care amestecul de cosmar si realitate (psihanalizabila) poate fi ingurgitat sceptic-asumat. mie nu mi-a displacut.:) sper sa nu fiu dezamagitoare in acest sens…

    • ora25 Says:

      🙂 ei, asta-i! dezamăgitoare! 🙂 e foarte bine spus film-cacealma. nici mie nu mi-a displăcut, atâta că mi-a fugit de sub picior, n-am găsit niciun punct de sprijin în care să mă lămuresc că are laturi serioase, de care să te ţii la nevoie. totuşi, i-aş fi spus smiorcăitul lui nietzsche, pentru că „plânsul” e un cuvânt care nu prea s-a pupat cu râzgâiatul pacient şi amurez şi filosof.
      episoadele de coşmar/delir au fost bune. simple dar eficiente.

  9. coramica Says:

    Eu acum beau ceai de tei si ascult muzica…O zi de primavara …muzicala, sa zicem

  10. mesmeea cuttita Says:

    prefer ceaiul cu gust de tutun!

  11. Jurnalul ipohondrului Says:

    Prefer sa ma imbat cu o noua ipohondrie in fiecare dimineata. E mai tare decat orice ceai. Garantat! Daca stadiul dintre somn-nesomn e fatal cu atat mai bien. Lucrurile fatale adauga mister . Misterul aduce recollections of memories. La un ceai. Traiasca Marcel Proust!

  12. mesmeeacuttita Says:

    e timpul, deci, sa aflam reteta ceaiului ipohondric 🙂 (cred ca seamana putin la gust cu ceaiul verde cu iasomie)

  13. coramica Says:

    Nu am mai auzit de ceaiul cu gust de tutun, dar acum am aflat si poate ma „lipesc” de el.

  14. olga stefan Says:

    eu beau destul de mult mate (nu din cană, ci din cuia şi prin bombilla, evident), dar asta doar în compania cuiva drag şi unic, ca ceremonia să aibă totuşi izul unui ritual:)
    în rest, pentru ceaiurile de solitude, am 4 preferate. unul ar fi lapsang souchong, care e negru, afumat, se bea cu lapte şi zahăr candel şi e absolut addictive. ca orice lucru îngrozitor de bun, e, zic gurile rele, „periculos”. altul ar fi ceaiul cu trandafiri, tot chinezesc şi tot negru. consumat zilnic devine monoton, dar are gust de ceva de demult, aşa că n-a reuşit să mă plictisească încă. pe locul 3 ar fi green kimono care e ceai verde cu ghimbir şi ananas şi care e oricum destul de popular în rândul consumatorilor, iar ultimul ar fi un ceai granulat, tot negru, condimentat cu scorţişoară, cuişoare, piper negru şi anason, bio indian se numeşte în varianta de la demmers’. şi casa de ceai produce un amestec condimentat similar botezat, nu ştiu de ce, after lunch (atâta doar că nepreparat corespunzător e mult, mult prea picant).
    marea mea dezamăgire în materie de ceaiuri a fost russian blendul comercializat de demmers’ al cărui nume şi aromă promiteau multe, dar care, o dată infuzat, nu mai avea gust de nimic.

  15. mesmeeacuttita Says:

    mate am baut la buenos aires acum cativa ani – acolo se prepara intr-un soi de tolba din scoarta de copac! e un ceai de pampas…

    green kimono e potrivit pentru zilele care par obisnuite, dar care nu sunt de fapt…

    in dulapiorul cu ceaiuri multiaromate am in total 7, cred!

  16. thecreatrix Says:

    ma scuzaţi că mă bag in seama dar ştiu total eclipse de când am 14 ani. acuma am 27. l-am văzut de multe ori si dicaprio NU joacă incredibil de bine.

    şi filmul este atâta de american (deşi regizat de agnieska) incât offf doamne…arthur vine acasa la verlaine si spune i need to piss, doamne, un francez de secolul 19 nu vorbea aşa şi nu avea atitudinea aia… sau când ii spune lui verlaine că volumul lui de versuri este „premarital bullshit”, doamne, again, nu aşa se vorbea pe atuncia, nu cu expresii de astea moderne şi rimbaud vorbea in engleza ….ce-i aia? şi multe altele.

    nu este in film spiritul timpului, fucking zeitgeist sau cum ii spune.

    asta nu inseamna ca filmul nu e fain, are câteva chestii extatice, dar aşa cum am obişnuit oamenii din blogosfera, spun ce cred.

    probabil singura chestie care mă dă pe spate este treaba aia cand arthur trage un fum din pipă si sare din tren, nici măcar nu stiu daca in realitate sărea din tren, sau era o chestie in imaginaţia lui şi vocea de fond when i was young and golden i thought experience was the only think i need in order to create new colours a new god.

    my 2 cents.

  17. mesmeea cuttita Says:

    dar nu ii va da nimeni thecreatrixei peste degete cu liniarul pentru ca spune ceea ce crede. daca filmul i s-a parut prea american si falacios, asta este. doar de aceea nu suntem identici. si nici nu ar fi sanatos sa fim!

    eu am gustat filmul, y compris DiCaprio, Verlaine, plus legatura periculoasa!

    chiar daca admit ca filmul este tendentios, pe alocuri, l-am ingurgitat cu destula fascinatie.

  18. thecreatrix Says:

    eu azi faceam un exercitiu. eu il inteleg pe verlaine ca pedobear.

    adica frate, ai o nevasta frumoasa si prostuta, băgată pe gât de tac-su, bogătaş, care te-a salvat pe tine, troagăre, de la nuş ce treburi cu comuna din paris. sau nuş ce revoluţie au avut ăia.

    in fine…

    şi apare copilul ăsta frumos de 16 ani, care e genial şi talentat şi wtf, evident că te bagi. şi eu m-aş fi băgat.

    il inţeleg pe om. setea noastră de fascinaţie este incredibilă. nu văd un artist trăind fără altul.

    o să scriu şi eu un post despre rimbaud şi o să dau pingback.

    sănătate.

  19. mesmeeacuttita Says:

    :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: