animale sălbatice



Scriitorii sunt animale sălbatice mari excesiv de vulnerabile.
Periculoase și imprevizibile.
Așa spune chiar un astfel de animal.
Oare cum ar arăta o pădure tropicală hibridată cu unul din poli?
Și cum s-ar adapta animalele sălbatice din scriitori la temperaturile extreme?
Îngheț și arșiță.
Sau la noua lege a junglei amplificate (polifonic)?
Ar putea trăi laolaltă Burroughs și Houellebecq?
Pound și Rimbaud?
Proust și Dostoievski?
Bulgakov și Céline?
Sexton și Ahmatova?
Care ar fi granița despărțitoare dintre atâția scriitori feroce?

P. S. 
Iar acum îl ascult pe Jeff Buckley în concert, uh!
Gracias, Iulian, pentru a doua oară.
Anunțuri

21 răspunsuri to “animale sălbatice”

  1. ora25 Says:

    nu mă pot abţine să nu laud iepuraşul din vârful nasului! 😀

    nu ştiu cum le-ar conveni unora sau altora dar mie mi-ar plăcea la nebunie nişte intersectări şi nişte jungle de felul ăsta. 🙂 e un fel de exerciţiu de descoperire a celor mai trăznite cocktailuri.

  2. mesmeea cuttita Says:

    hiha! recomand coctailul long island, specific newyorkez (facut din ginsberg, marianne faithfull, poe and co)! dar dupa un pahar inalt nu mai garantez nimic…

  3. Andi Says:

    Personal, hm, îi vad mai mici, mai morcoviți și ușor îmbufnabili, dar poate nu mă uit la ei de destul de departe: http://bit.ly/cpL7mA 🙂

    Îmi place poema felină, parcă fixează nume-pioneze pentru contextualizare corectă a unui spațiu spiritual în care vrea/trebuie/are nevoie să fie descifrată. Numai granițele interioare nu pot fi depășite.

  4. insemnaridinsubterana Says:

    Eu credeam că doar pictorul Arcimboldo. 🙂

  5. FID DeScribor Says:

    Nu prea ma pricep sa construiesc fictiuni de cursa lunga, dar pe segment redus, cred ca o asemenea lume a fi amenintata de prabusire, sfasiere, explozii, implozii si alte asemenea procese din ar(s)e(n)alul distrugerii; nu-i vorba, unii dintre cei pomeniti ar fi buni prieteni, altii… nu stiu ce sa zic.
    Cred ca s-ar zapaci de atata salbaticie si la cat sunt de pasionali in scris (oricat ar fi ei de melancolici, de plictisiti, de furiosi, de visatori) repede, repede s-ar topi in vreo pestera, vreo mlastina, vreun strat preistoric de vegetatie impietrita sau nu (desi, ma gandesc, nu la asta viseaza cumva scriitorii?).
    Însă stiu cum se face, dar nu pot sa ma/mi-i inchipui ca animale. Poate cu animalul insotitor, de care am vorbit mai mult tot pe aici, eventual ca un fel de gardian al zonei vii.

  6. mesmeea cuttita Says:

    poate ca toti scriitorii pomeniti de mine (atat de diferiti), dar si cei nepomeniti, isi sunt unii altora animale insotitoare…
    rimbaud ca animal al lui pound suna… strutocamilos, dar poate are o logica interna (sic!)

  7. FID DeScribor Says:

    🙂 Acum, cam fara legatura, imi vine in minte sa parafrazez o sintagma si sa zic „recviem pentru nebuni si bestii…le lor”.
    Logica interna, da. Iar acest fel de inrudiri m-au interesat dintotdeauna; si cred, de altfel, ca ele determina cele mai multe dintre miscarile spatiului poetic.

    • mesmeea cuttita Says:

      miscarile spatiului poetic printre animale salbatice (sau animale din continente – asa se numea un joc din copilaria mea, pe care il jucam vara cu restul copiilor de la bloc, sub corturile facute din paturi!)

  8. valeriu Says:

    Cred ca musiu Nicolae Breban are un roman cu titlul „Animale bolnave”. Stiti unde a fost indexat la catalogatorii de la BCU Iasi? La Zoologie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    In ce loc de pe harta bibliotecilor ar pune Ruxandra animalele salbatice?

  9. valeriu Says:

    Fireste, se va citi: DE catalogatorii…

  10. mesmeea cuttita Says:

    valeriu o sa fie multumit, intrucat as pune animalele salbatice la sectia PASIUNE, in orice fel de biblioteca!

  11. Jurnalul ipohondrului Says:

    Mintea trebuie sa fie salbatica. Are nevoie de transgresiuni puternice. Scriitorul oricum este nebun intr-un sens mai larg sau mai restrans. Depinde cum privesti salbaticia . Cred totusi ca Rimbaud si Proust ar face un cuplu perfect. 🙂

    • mesmeea cuttita Says:

      rimbaud pe la 20 de ani si proust pe la 30 eventual! daca timpul ar putea fi regandit si inca o data repartizat!
      mintea e bestie, dar si inima este, zice-se…

  12. ora25 Says:

    mai ales că-n poza de la postul următor apar amândoi 😀

  13. mesmeea cuttita Says:

    ora 25 are ochiul format de fotograf cu binoclu. ce-i drept, ar putea fi poza cu pricina un palimpsest din rimbaud si proust – teribila intuitie a corabioarei „bete” iconic! 🙂

  14. ora25 Says:

    🙂 aşa. ce mă bucur că zici că ar putea fi. că tot îi dădeam pozei târcoale şi tot îmi stătea pe limbă să zic că-i cu două feţe 🙂

  15. mesmeea cuttita Says:

    eu zic totusi ca e rimbaud imbatranit prematur, dar intuitia orei 25 nu e de lepadat, fiindca fotografia cu pricina chiar pare ca ii combina pe cei doi scriitori frantuji pomeniti!

  16. mesmeea cuttita Says:

    … ai un umor ingrozitor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: