nihilismul găurilor dintre baloanele de săpun

Am folosit uneori metafora bisturiului pentru ideea de breșă prin literatura pe care o scriu. Unii folosesc cuțite, alții bricege și cozi de lingură ori chiar furculițe, eu folosesc bisturie. Și nu îmi pare rău deloc. Metaforele, însă, conțin un risc: întrucât sunt metafore, ele pot fi taxate, amendate (cu ironie și umor sau, dimpotrivă, cu aer sardonic). În vremurile noastre internautice constat că a sosit moda altor instrumente și că bisturiele s-ar putea să fie casate: printre cele mai vizibile ustensile de astăzi amintesc vătraiul, peria de sârmă, furca și fărașul. Le doresc un bun venit în darwinismul literaturii, mai cu seamă pentru că instrumentarul cu pricina se potrivește cu reputatul nihilism al găurilor dintre baloanele de săpun. Miza lor e nimicul cotidian ridicat la rang justițiar. Prin urmare să igienizeze ce au de igienizat: poate astfel își vor relaxa negaționismul și vor depăși bulimia legii junglei. Și, după aceea, poate vor accepta faptul că alteritatea este posibilă și are dreptul ei la viață. Ba chiar e sănătos ca ea să existe, fără să i se adune mațele cu fărașul.

P. S.

Imaginea păpușii cu trandafir nu are nicio legătură cu textul, dar este felul meu de a spune un anumit lucru.

P. P. S.

Nu am pomenit în noul instrumentar darwinist-literar și mătura, întrucât aceasta este un instrument magic inadecvat pentru fanii vătraielor, periilor de sârmă etc. Măturile sunt strict pentru vrăjitoare și încă mai folosesc la zburat, fie și numai imaginar. Se pare că fărașele s-au obișnuit, de altfel, să funcționeze aproape ca niște răzătoare.

P. P. P. S.

La spartul târgului, două muzichii pentru toată lumea. Cea dintîi, cu miză șugubeață – Shania Twain, That Don’t Impress Me Too Much (videoclipul oficial). Cea de-a doua, mai serioasă – Muse, Knights of Cydonia (în concert pe stadionul Wembley, în 2007)!