Sonoritățile mele sunt deja obișnuite atât în propriile-mi urechi, cât și în ale altora: pinkfloydianizări, jimmorissonianisme, vandergraafisme, rock psihedelic, hard rock și rock simfonic (nu voi înșira aici veșnicele mele liste). Uneori mai primesc sugestii muzicale cu impact asupră-mi: așa s-a întâmplat cu Muse (prin participanții de la atelierul de scriere creatoare), Cocteau Twins (prin Giovanni), The Mars Volta (prin Vincent) și alții. Iar de curând așa s-a întâmplat cu Jeff Buckley: foarte talentat și nu neapărat nărăvaș, ci pasionat de muzica lui și nimic altceva primprejur. Am aflat și eu de el la treisprezece ani după ce a murit. Îi mulțumesc lui „Iulian Apostatul” pentru asta. Cine e curios, nu trebuie decât să asculte piesele Mojo Pin și Grace (și faimosul Hallelujah al lui Leonard Cohen reinterpretat de Jeff). Mai adaug două, totuși: Corpus Christi și Eternal Life.
Mesmeea Cuttita's Blog 
martie 28, 2010 la 3:31 pm |
Îmi place „Cocteau Twins” – mai ales pentru sunetele şi cuvintele lunatice. Şi Jeff e fain – un solar închis sau poate o cuminţenie onirică (din puţinul pe care l-am ascultat).
martie 28, 2010 la 3:48 pm |
„solar inchis” adica un luminos introvertit, da, cred ca e adecvat portretul sonor al lui jeff. iar in cazul cocteau twins cu siguranta putem vorbi despre lucruri lunatice. gracias, iarina.
martie 28, 2010 la 5:18 pm |
muse vor veni la sziget festival acuma in 2010. abia ashtept sa stau cu berea si cu tigara si sa ascult „hysteria”.
martie 28, 2010 la 5:33 pm |
fain! ce noroc, poate ne zarim pre acolo. si eu am cateva piese-cheie-muse infipte binisor in cap!
martie 29, 2010 la 12:16 pm |
…si Dream Brother, probabil, in ambele ei variante, desi cea subintitulata „alternate take” beneficiaza de un text cel putin tulburator (din punctul meu de vedere):
sleeping with his arms ‘round the hips of fate
and his tears scattered ‘round the world
angels don’t give him these dreams
and my cold black visions
show him his babies in a helpless state of
never knowing fully his voice
never knowing what it is to be
his children
dream brother with his eyes to the burning sun
don’t be like the one who made me so old
don’t belie the one who left behind his name
‘cause they’re waiting for you like i waited for mine
and nobody ever came
etc.
🙂
martie 29, 2010 la 1:27 pm |
gand la gand, olga – era cat pe ce sa adaug si dream brother, dar am preferat, la mustatza, eternal life!
de fapt, ar trebui sa bat in cuie triumfatoare tot albumul, fiindca este excelent!
aprilie 5, 2010 la 7:31 am |
p.s.
revin cu o corectiune. am confundat eternal life cu dream brother (dintr-o aiureala muzicala!). deci dream brother este si alegerea mea secundara!