Nimic de zis: merită văzută o singură dată Alisa lui Tim Burton, întrucât este o peliculă plăcută vizual vorbind. Dar nu mai mult de atât. Intriga este harcea-parcea: nu faptul nerespectării poveștii clasice deranjează, ci imixtiunea unor elemente care nu au motivație și mai ales râvna lui Burton de a construi o Alisă trecută prin filtrul unor rămășițe din Stăpânul inelelor, Războiul stelelor etc. Burton a vrut să facă o Alisă la modă și contemporană, filmic vorbind (o Alisă de succes, hollywoodianizată), dar cocteilul său nu are miză reală și asumată, ci este un balon de săpun care nu se susține. Personajul Pălărierului este umplut cu o nevroză care nu are sens major, din păcate, iar Johnny Depp face un rol tendențios precum acela din Charlie and the Chocolate Factory (de ce m-am temut nu am scapat!). Construcția conținutistică a filmului este precară și superficială, chiar dacă plăcerea vizuală există. Dar ratarea este evidentă și perceptibilă. Nu regret deloc că am văzut filmul, dar a doua oară nu m-aș mai duce (Big Fish, probabil cel mai reușit film al lui Burton, l-am văzut de vreo cinci ori până acum și îl voi mai tot viziona!). Alisa lui Tim este, însă, un film care merită văzut de către constructorii de ficțiune, măcar pentru faptul că aceștia pot învăța ce anume greșeli să nu facă. Este și aceasta o lecție.
De plăcut, mi-au plăcut totuși: Regina Roșie, Alisa înseși (deși am avut rezeve serioase înainte să văd filmul), Chessur (oh, e pur și simplu adorabilă pisica grăsulie din Cheshire), Absolem (domnul Omidă, înțeleptul) și cei doi gemeni idioți Tweedle. Pălărierul este într-atât de tezist încât ți se strepezesc dinții de spectator (eu sunt o aplicată fană J. D., dar aici Johnny a eșuat – și nu e vina lui neapărat). Well, cam atât, mai departe depinde de fiecare cum va recepta acest film, în funcție de gusturi, capricii, context etc. Pentru mine a fost comme çi, comme ça.
Mesmeea Cuttita's Blog 
martie 25, 2010 la 5:10 am |
daa, mie nu mi-a plăcut deloc deloc, mi s-a părut o cârpeală de efecte speciale prost realizate şi prost lipite, lipsă de farmec totală, muzica m-a enervat. Johnny Depp oricum mă enervează mai mereu. Alisa a fost un fel de Johnny blond. greu de răbdat. 🙂
martie 25, 2010 la 8:11 am |
am fost eu ingaduitoare fata de tim burton, pentru ca imi place mult big fish si, partial, sleepy hollow si tot partial edward scissorhands.
exista un gen de fictionalizare sumbra care imi convine la burton. dar din alisa a facut harcea-parcea (ma repet). este mai degraba sa cum spui tu mai sus, decat cum spun eu si mai sus. totusi nu am regretat ca am vazut filmul, eram prea curioasa. fiind o adicta lewis carroll ma interesa oricum, orice fel de adaptare, prelucrare etc.
dar nu a fost deloc felia mea preferata de tort si nici cireasa…
martie 25, 2010 la 8:52 am |
de la big fish incoace, filmele lui burton nu mai au umor. astept sa rad si nu imi vine.
mie imi place numele lui red queen- Iracebeth si am sa il folosesc pe blogul meu.
asta e genul de film la care trebe sa mergi high, scuze ca spun asta.
martie 25, 2010 la 8:59 am |
… si mie mi-a placut iracebeth (regina alba era prea fada, prea cusuta cu atza albaaa). iar motaneasa chessur (caci mai degraba era motaneasa decat motan) era delicioasa.
high? flying high zicea si jim morisson…
martie 25, 2010 la 1:29 pm |
eu nu aş ştii care dintre cele doua regine e mai interesantă. imi place şi nebuna mică cu părul roşu, demenţială frizură, aşa mi-aş face si eu. si cealalta cu părul de nea mi-a plăcut tocmai din cauza părului platinat gen gaga dar si buzele alea mari, mov inchis, daca te uiţi cu atenţie vezi ca linia buzelor este foarte mărita cu creion si apoi completat spaţiul cu ruj…ah…my emo reminescences.
filmul merită 8,5 dar nu mai mult.
trip era atunci când alice a intâlnit fiinţele din wonderlandia şi mergeau către palat şi cum era filmata treaba din spate, imi făcea impresia ca sunt si eu acolo cu acei fazani uriaşi albaştri şi cu mâţele din aer.
jim morrison avea şamanii lui, noi avem alisele noastre.
martie 25, 2010 la 1:42 pm |
mie caderea alisei prin scorbura mi-a placut cel mai mult, o cadere-vertij care chiar mai putea fi prelungita!
(probabil ca as vrea sa cad si eu astfel undeva, candva!)
thecreatrix e generoasa – filmul este de 7/8, cred.
p.s. 1
mea culpa, oare cum de am scris morrison cu 2 s in loc de 2 r?
sa nu mai indraznesc vreodata sa mai spun ca sunt jimmorrisoniana (sic!)
p.s. 2
ma fascineaza frizurile carnavalesti. am amusinat cu empatie frizura reginei rosii!
in schimb, regina alba parca era linsa pe crestet de o vaca pasnica!
martie 25, 2010 la 3:15 pm |
gresheala cu morrison nici nu am observat-o. :-))
martie 25, 2010 la 3:25 pm |
Da, sunt piese frumoase in acest film care nu insista, intr-adevar, pe nimic. Poate ca ar fi mers un serial, ar fi avut un impact foarte mare cu toate noile intrigi etc.
Rolul Palarierului mi s-a parut un refugiu al lui J.D. in ceva foarte personal care nu avea legatura cu nimic; limba aceea a lui de neinteles, spatiile devastate, privirea ireala cred ca faceau parte tot din asta.
Eu as fi ramas acolo, sa fi fost in locul ei.
Regina Rosie. Da.
martie 25, 2010 la 6:27 pm |
hmmm, serial? poate ai dreptate, de-scribor, si sansa unui asemenea film ar fi fost un serial.
lumea palarierului este prea autista, nu se mai pricepe nimic din ea, spre nenorocul nostru.
deci inca un vot pentru regina rosie, ehei!
martie 25, 2010 la 9:21 pm |
De trei nopţi încerc să-l văd, dar o dată la 10 minute se opreşte calculatorul. Eu chiar urmăresc filmul ca pe un serial. Cred că mie îmi va plăcea cel mai mult:) În acest mod, parcă e şi o fragmentare halucinatorie. N-aş putea să spun exact cîţi pălărieri sunt.
martie 25, 2010 la 9:27 pm |
poate ca este un film ca un facsmil!? sau ca un neutron…
martie 27, 2010 la 8:59 am |
Eu n-am văzut filmul, dar am văzut asta:
Şi pare veridic 😀
martie 27, 2010 la 9:13 am |
:)))))))))))))) dirli dirli bum bum!
martie 27, 2010 la 11:20 am |
ce-i drept, chestia asta paranoic-autoironic-explicativa e haioasa!
de ce n-o fi facut tim alisa ca si big fish?
dirli-dirli, indeed!
martie 28, 2010 la 12:29 pm |
Cum adica „Alisa înseși”, doamna profesoara?
„Construcția conținutistică” nu vi se pare o constructie barbarismica?
In rest, de acord pe fondul discutiei.
martie 28, 2010 la 12:42 pm |
adevarat, gresit e in text. fireste ca-i „insasi” in loc de „insesi”! (nu mai corectez si in text, ca sa ramana greseala corectata in comentariu!).
nu, „constructia continutistica” nu mi se pare barbarismica, nici macar barbara!
si as prefera ca intepaturile gratuite sa nu existe pe blogul meu, daca pentru asta se aterizeaza aici.
o soapta pentru Villa Provence – aici nu sunt profesoara, in caz ca nu s-a priceput inca si trebuie scris cu majuscule lucrul acesta!
drept care chiar as dori sa fiu scutita de astfel de vizite clarificatoare in sensul identitatii mele.