libertatea de a fi singur


Există orașe în care să muncești e ca și cum ai face închisoare, timpul devine un imbold iritant, iar iubirea se preschimbă în povară, drept care doar libertatea devine prețioasă. Nu este un citat dintr-o carte de aforisme ori din vreun manual de consiliere existențială, ci dintr-un roman antiutopic. Dar, oricum le-am lua, rândurile de mai sus pot fi valabile în zilele noastre. Slujbă, timp (lipsa lui), iubire pot fi niște corvezi, așa încât singura care rămâne nealterată (încă) este libertatea. Oare?

Anunțuri

12 răspunsuri to “libertatea de a fi singur”

  1. ora25 Says:

    păi aici libertatea o văd cam ca pe o lipsă de responsabilitate faţă de alţi oameni, alte lucruri. sunt preţioase şi refugiile astea, adică te mai scobori în tine… nu poţi să te orientezi veşnic spre exterior, replierile aduc libertate… aşa… bineînţeles că libertatea poate fi o stare de graţie care dispare după ce te hrăneşte un scurt timp, ori devii tu orb/surd în privinţa ei. că altfel se poate prelungi în asprimi modificante, şi se cam alterează şi ea.

  2. FID DeScribor Says:

    Cred ca libertatea se leaga acum si de pastrarea sau regasirea unei minime coerente, care sa te poata totusi lasa sa te misti, sa te strecori printre cele de mai sus. Libertatea poate insemna brese absurde, condradictorii, dar salvatoare in plan personal. Faptul ca poti respira, pur si simplu, in voie; uneori ma intreb daca nu cumva si corpul nostru ar trebui sa se modifice cumva odata cu lumea.

  3. mesmeea cuttita Says:

    ora 25 – deci starea de gratie se poate altera?

    de-scribor – exista o coerenta de sine prin absurd?
    (imi place ideea despre modificarea corpului odata cu lumea)

  4. ora25 Says:

    aşa am zis? 😀 nu, poate dispărea. şi atunci libertatea bună începe să fie cam şontâcă, să fie o veşnică dezbărare inerţială lipsită de rod, ori ştiu eu ce degenerări mai poate îmbrăca. zic doar că libertatea are limite care se cer împrospătate periodic. (hors sujet – cu o zi înainte de a primi o veste bună în urma unui interviu de angajare, am visat că citeam „drumul către servitute” :D, mi-a plăcut foarte tare de visul cel simpatic).

  5. mesmeea cuttita Says:

    got it, got it!

  6. almarion Says:

    există dimineţi în care
    somnul pare a fi ultima şansă
    pentru a-ţi mai păstra libertatea

    dimineţi proustiene
    când vă cerşesc o clipă doar
    una
    în care să fim numai eu şi cu mine
    două entităţi antropomorfe
    înscrise în ADN-ul civilizaţiei

    să ne pipăim tandru
    asperităţile
    şi poate chiar să înţelegem
    că nu există munte mai greu de escaladat
    ca muntele
    ce-l creştem neîncetat în noi
    din şisturi şi roci viscerale

    până într-o zi în care
    piscul său sfidător
    va sfâşia
    şi ultimul orizont
    dincolo de care…

  7. mesmeea cuttita Says:

    hmmm, poate ca si asa pot fi diminetile!

  8. FID DeScribor Says:

    Cred ca, se poate; de altfel, despre asta am si vorbit. Ideea cu corpul nu e nici noua, nici numai a mea, dar tine de niste observatii care merita facute. Observate….

  9. mesmeea cuttita Says:

    … atunci dau unda verde la modificarea corpului laolalta cu lumea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: