Fericirea însăși își caută de obicei fericiții, dar fericiții care se odihnesc scăpați de griji nu se gândesc la înrudirea lor cu fericirea.
Citat redat aproape întocmai dintr-un roman rusesc modern, sucit, burlesc: Cevengur de Andrei Platonov.
Cum ar putea fi scotocit un asemenea citat?
(Păpușa din imagine este destul de fericită, cred.)
Mesmeea Cuttita's Blog 
martie 11, 2010 la 7:11 am |
1.Borges cu Biblioteca Babel….
Dar cum sa uitam Boris Vian- cu Spuma zilelor, roman fara precedent, neobisnuit, angoasat si trist, scris cu multa rigoare (!) , un univers care e tot tot poezie..
b. interesanta, chiar mult mai, ar fi tema Efectelor Bizare ale Literaturii…
2.De ce s-ar gandi? Fericirea gandita devine altceva; cat despre fericiti lipsiti de grija, asta e un eufemism pt mortii vii…
martie 11, 2010 la 1:47 pm |
1.
of, of, sunt moarta dupa „spuma zilelor” (fana neconditionata), dar stranioteka mea e legata de romanele sfarsitului de secol 20 si inceputului 21… (doar am precizat asta). altfel, daca ar fi dupa mine, zisul roman ar fi primul pe lista mea de bizarerii! minunate
2.
fericire gandita, fericire traita, cine sa mai stie!?
martie 11, 2010 la 8:36 am |
nu prea. îmi sună ca „legile atracţiei” chestia asta cu fericirea care caută fericiţi. în plus, să fii fericit fără să-ţi dai seama e o întâmplare imposibilă. la fericire participi cu simţitul, altfel e orice altceva numai fericire nu. scăpatul de griji n-are nicio legătură cu fericirea… nu prea văd rudenia… sincer, eu n-am înţeles nimic 😀
păpuşa … nu pare fericită ci uitucă. pare că încearcă să-şi amintească ceva. 🙂
martie 11, 2010 la 1:48 pm |
faina observatia cu papusa uituca – daca o privesc cu atentie, s-ar putea sa fie chiar asa!
in chestiunea fericirii, eu am pus problema, dar nu e musai sa si raspund…
martie 11, 2010 la 4:12 pm
P. S.
iar fericitii scapati de griji (din citat), sunt scapati efemer de grija nefericirii, cred ca asta-i sensul!
nu e vorba de scapati de griji in general!
„grijile” nu sunt niste ingrediente oarecare, usurele, ci sunt chiar cele mai dificile lucruri psihice si sufletesti cu putinta!
martie 11, 2010 la 4:33 pm
păi da, aşa cred şi eu. că încă mai poartă asupra lor primejdia /grijile prin care au trecut. şi de care au SCĂPAT.
martie 11, 2010 la 9:32 am |
Daca e de scotocit, atunci as zice ca, la fel alte stari asemenea ei (dragostea, furia, plictiseala), fericirea e un mediu in care cadem sau de care ne atingem uneori, atunci cand miscarile noastre ne duc intr-acolo. Ne punem uneori in carca prea multe stari si sentimente.
Starile ne cuprind uneori in corpul lor. De-asta si cand am scris despre Coma, am intors cuvantul pe dos si am zis ca aici e un fel de Amok.
Poate sunt si niste legaturi, niste portiviri, niste ciocniri, ale noastre cu ce intalnim si iaca fericirea.
martie 11, 2010 la 1:48 pm |
amokul fericirii, adica?
am priceput corect?
martie 11, 2010 la 5:38 pm |
Acum, daca ai spus, cred ca da; sau fericirea amokului.
martie 11, 2010 la 7:00 pm |
… la final de roman Lanark de Alasdair Gray tocmai am gasit un citat de potriveala – „mintile fara iubire se hranesc mereu cu viermi”!
martie 11, 2010 la 7:08 pm |
minţile cu iubire fac foamea? 😀
martie 11, 2010 la 7:19 pm |
… doar nu ma ispitesti sa vizualizez doua schelete dansand in rai!
mintile cu iubire se hranesc numai ele stiu cu ce anume!
martie 11, 2010 la 7:24 pm |
😀 numai scheletul lui isaia. (putem să presupunem că era o iubire neîmpărtăşită).
dar cred că iubirea se hrăneşte cu minţi de om.
martie 11, 2010 la 7:31 pm |
… sau scheletul din dulap!
iubirea se hraneste cu ce vrea ea, prin urmare si cu „minti de om” (mai ales).
martie 11, 2010 la 7:32 pm |
Citatul presupune o legatura de sange intre fericiti si muma Fericire. Muma Fericire e parasita de progenituri. Progeniturile pastreaza inca urma ei (au acelasi singe), dar uita de unde provin.
Progeniturile sint fericite tocmai pentru ca se trag din muma Fericire. Ele insa ignora acest adevar.
Ma simt destul de ciudat propunind aceasta naratiune explicativa pentru citatul din Platonov oferit mai sus. Nu e propriu filosofului sa spuna povesti.
Pe de alta parte, exprimarea lui Platonov e destul de incurcata.
martie 11, 2010 la 7:33 pm |
Pe calculatorul meu e 21: 33. Pe ce ora a Europei sinteti Ruxandra?
martie 11, 2010 la 7:42 pm |
pe calculatorul meu este acum 21.39! dar vor mai trece niste minute pana voi scrie aici un raspuns.
care raspuns este urmatorul
si eu cred ca despre ataraxie (mai mica sau mai mare) este vorba in cazul fericitilor. fiindca sunt fericiti isi uita provenienta si sufera de ingratitudine si ignoranta!
martie 11, 2010 la 7:44 pm |
valeriu se referea la data cu care apar comentariile.
martie 11, 2010 la 7:52 pm |
stiu. dar nu stiu ce sa fac ca sa insanatosesc datarea temporala! nu-s vinovata de periodizarea enigmatica a comentariilor. as spune, insa, ca, poate, nu-i rau ca lucrurile stau astfel pe blogul mesmeic! vom fi mereu in contratimp si in pararealitate…
martie 11, 2010 la 7:56 pm |
în panoul de control, jos, la setări – general – e o rubrică de fus orar. însă importanţa modificării chiar nu o văd.
martie 11, 2010 la 8:06 pm |
pai atunci sa ramana asa? nu? adica sa fie ceasul stricat pe blogul mesmeic!
fiindca nu stiu de ce, dar zilele acestea sunt imuna la exactitate si logica.
martie 11, 2010 la 8:08 pm |
🙂 păi mi se pare chiar foarte nimerit. mai ales că obţii ore în plus, până la 22 mai e!
martie 11, 2010 la 9:06 pm |
sic! sic!
martie 11, 2010 la 9:08 pm |
:))) deci degeaba mă laud eu cu 25!
martie 11, 2010 la 9:20 pm |
apud „siberia”. acolo parca erau (din greseala) 35 de ore la bordul fapturii!
martie 11, 2010 la 9:27 pm |
aaa, aşam! deci a fost o greşeală premonitorie şi adjuvantă 🙂
martie 11, 2010 la 9:33 pm |
daaa – iar acum cu „fericirea” a iesit la iveala!
ce ne vom face atunci cu pluralul, cu fericirile?
martie 11, 2010 la 9:37 pm |
nu prea ştiu dar îmi plac. au story. par depănabile. şi cuprind şi conştientizarea perisabilului.
martie 11, 2010 la 9:56 pm |
sunt multumita ca mi-ai amintit de verbul a depana (si de rubedeniile sale adjectivale), fiindca uitasem de el. cred ca nu l-am mai folosit de vreo 10 ani. nu stiu de ce. dar acum, cu „fericirile”, iata ca mi l-ai reamintit.
martie 11, 2010 la 10:02 pm |
daa? tare greu de crezut… nici în timpul atelierelor şeherezade oare? poate nu ai făcut popas în el, dar altfel mie-mi pare că l-ai folosit. adică pare foarte potrivit cu scrisele-ţi „solomonice” 🙂
martie 11, 2010 la 10:05 pm |
hmmm, oare sunt uituca? poate ca l-am folosit, intr-adevar.
cum ziceam, ai dreptate cu papusa postata in imagine. va fi fiind ea fericita, dar e si uituca! asa si stapana ei…
martie 12, 2010 la 10:10 am |
păpuşa asta e tare dulce şi bucolică, sănătoasă.
poate se va imprieteni cu păuşa mea de porţelan, avril, care si ea este mare si frumoasă. şi la un ochi i-am făcut gene lungi in partea de jos cu dermatograful, gene ca nişte ghiare mai lungi, ca să semene cu fra-su, alex, care avea o portocală mecanică.
martie 12, 2010 la 10:44 am |
bucolică? bucălată?
martie 12, 2010 la 1:18 pm |
avril cea de portelan trebuie ca e o actrita, daca a si fost machiata (dupa cum reiese). inseamna ca interpreteaza un rol, intr-un fel sau altul.
o completez pe ora 25 si zic – sa fie papusa postata aici o bucoliucalata!